Nu m-am îmbolnăvit de singurătate. M-am vindecat cu ea.

                        Am cicatrici pe mâini, rămase de la răni urâte pe care le-am avut în copilărie pentru că eram încăpățânată și ambițioasă, pentru că nu renunțam până nu mă simțeam vitează și mai presus de ceilalți, de cei care renunțau ușor, de cei care se temeau că îi va durea. Eu nu mă temeam și nu plângeam, nu mă plângeam. Decât acasă, singură, când nu mă vedea nimeni.

                        Am cicatrici la tălpi și bătături pentru că îmi plac pantofii cu toc, deși sunt dureroși de cele mai multe ori. Dar nu mă plâng. Nu e bine să știe nimeni ce te doare, mai ales când te invidiază. Îmi port durerea cu stil și cu zâmbetul pe buze. Iar acasă, singură, mă vindec. 

                        Am cicatrici pe suflet. Și câte mai am. Nici eu nu le mai știu pe toate. S-au tot adunat. Câteodată mă gândesc că am prea puțină grijă de mine, că pun prea mult la suflet și că nu ar trebui. Dar ce să-mi fac? Sunt încăpățânată, îmi place să știu că am făcut tot ce se putea, tot ce era de făcut. Dar nu le știe nimeni, doar eu le știu, pentru că eu le-am vindecat, singură. 

                        Unii ar spune că m-am îmbolnăvit de singurătate. Unii cred că vreau să scap de ea ca de o bubă urâtă. Adevărul e că pe mine singurătatea mă vindecă. De oameni și de trecut. De greșeli și minciuni. De rănile urâte lăsate în spate de cei care au plecat fără motiv și de cei care nu mi-au dat mie motive să rămân. 

                        Singurătatea vindecă. Pentru că îți oferă lecții. Pentru că îți lasă timp. Să te gândești. Să te regăsești. Să te întrebi și să îți răspunzi. Singurătatea vindecă dacă nu o privești ca pe o povară, ci ca pe un răgaz. Nu m-am îmbolnăvit de singurătate. M-am vindecat cu ea. 

Foto: Kleiton Silva

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts