Nu există niciun motiv suficient de puternic pentru a renunța la omul iubit atunci când sentimentele îți sunt împărtășite. 

                      Există suflete pereche sau, cel puțin, oameni potriviți unul altuia, atât de potriviți încât nimeni altcineva nu mai poate egala intensitatea trăirilor lor. Există oameni care sunt făcuți unul pentru altul, doar unul pentru altul. Și, oricât am vrea să credem în povești și în finaluri fericite, acești oameni nu trăiesc întotdeauna fericiți până la adânci bătrâneți. 

                      Pentru că acești oameni, câteodată, se pierd. Unul de celălalt. Unul pe celălalt. Nici nu mai contează. Se pierd. Și apoi regretă toată viața acele lucruri pe care nu le-au făcut, cuvintele pe care nu și le-au spus, sentimentele pe care nu le-au trăit. Ajung să regrete viața pe care și-au refuzat-o într-un fel sau altul. Unii din prostie, alții din naivitate sau neputință. Unii din teamă, alții din cauza constrângerilor. 

                      Există și oameni sortiți să își fie suflete pereche, dar care se înstrăinează, să pierd și reușesc să distrugă ceea ce ar fi putut avea. Se întâmplă. E trist și tragic în acel mod în care numai iubirea poate fi tristă și tragică. Însă toți oamenii greșesc. Unii mai mult, alții mai puțin. Unii pierd șanse, zile, ocazii… Alți pierd oameni care le-ar fi putut schimba întreaga viață. Și cu toții au motive. Numai că, în viață, nu totul poate fi justificat prin motive. 

                      Nu există niciun motiv suficient de puternic pentru a renunța la omul iubit atunci când sentimentele îți sunt împărtășite. Există doar scuze, păreri de rău și regrete. Dar nu și motive. Pentru că, în cele din urmă, rămânem doar cu cât am iubit și cu oamenii pe care i-am iubit. Peste ani ne vom aminti unele prietenii care s-au destrămat ușor pentru că erau oricum fragile sau ce au crezut cei dragi, ne vom aminti îndemnurile de a renunța și neputința, teama. Ne vom aminti regretul care încă se simte… 

                      Sau ne vom aminti că am fost puternici și că nu am renunțat, că nu am lăsat motive și scuze să treacă ușor, ușor în locul omului drag. Poate ne vom aminti că am prețuit sentimentele noastre, iar obstacolele trecute vor fi uitate, ca pietrele de temelie… Nu le mai știe nimeni pe fiecare dintre ele, știm doar că sunt acolo și că au contat cândva, că au fost grele, dar că acum susțin. 

                     Depinde numai de noi ce ne vom aminti.

                      Dar nu există niciun motiv suficient de puternic pentru a renunța la omul iubit atunci când sentimentele îți sunt împărtășite.

Foto: Devon Divine

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts