Nu e niciodată uşor. Dacă e uşor, înseamnă că nu e de durată. Nici măcar iubirea nu e uşoară şi nu e nici perfectă. E plină de certuri, mai are lacrimi, se mai lasă cu îndoieli, se mai adoarme cu regretul a ceea ce ai spus sau a ceea ce ai auzit de la cel drag… Dar e frumoasă şi merită să crezi în ea. Iubirea e dificilă de multe ori, dar e exact ceea ce îţi trebuie.

                                       Nu e niciodată uşor. Dacă e uşor, înseamnă că nu e de durată. Nici măcar iubirea nu e uşoară şi nu e nici perfectă. E plină de certuri, mai are lacrimi, se mai lasă cu îndoieli, se mai adoarme cu regretul a ceea ce ai spus sau a ceea ce ai auzit de la cel drag… Dar e frumoasă şi merită să crezi în ea. Iubirea e dificilă de multe ori, dar e exact ceea ce îţi trebuie… Numai că noi facem coadă la tot ceea ce ni se pare ideal. Privim în jur, vedem că ceilalţi sunt fericiţi şi că le merge ,,perfect”. Invidiem mult şi ne dorim şi mai mult să fim invidiaţi de alţii pentru fericire, pentru iubire. Suntem invidioşi pentru ce nu ar trebui să fim…

                                       Hai să fim totuşi invidioşi pentru fericirea altora, dar hai să fim invidioşi de la început. Începem cu fiecare vis sfărâmat şi distrus definitiv. Continuăm cu toate lacrimile vărsate de ciudă, dezamăgire, tristeţe sau chiar durere. Şi încheiem cu puterea acelui om de a se ridica şi de a lupta până la capăt cu tot ce-i iese în cale pentru fericirea pe care o merită. Hai să fim invidioşi pe fericire!

                                       Hai totuşi să mai fim invidioşi şi pe iubire, doar e perfectă, nu? Doar e atât de uşor să iubeşti şi să fii iubit, aşa-i? Dar hai să fim invidioşi pe certuri, pe micile dezamăgiri, pe cuvintele care au durut cândva, pe temerile că se va termina totul înainte să înceapă să fie frumos… Abia apoi să fim invidioşi pentru mângâieri şi săruturi, pentru şoapte şi iubire. 

                                       Nu e niciodată uşor, dar noi nu privim niciodată dincolo de aparenţe. Ne mulţumim să vrem perfecţiunea că să putem fi dezamăgiţi că n-am găsit-o. Perfecţiunea nu e ceva ce poţi atinge, dar poate că e ceva ce poţi construi alături de un om imperfect, prin fapte şi amintiri frumoase, dar imperfecte, adunate într-o viaţă destul de grea, suficient de frumoasă şi într-o oarecare măsură, destul de mare, perfectă. Nu e uşor, nu e perfect, nu e aşa cum am visat. De cele mai multe ori e foarte greu, nu e nici pe jumătate perfect, dar e mult mai mult decât am fi putut visa. Ideea e că trebuie să luptăm cu viaţa pentru tot ce ne dorim, mai ales pentru iubire şi fericire… Pentru asta merită să mergem mai departe. 

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply