Niciunul dintre noi nu poate fi fericit aşa…

                  ,,…În prima noastră vacanţă la Roma mi-ai dat un sfat văzând cât de uluit am fost de frumuseţea locurilor: ,, Să nu îţi laşi inima în locuri pe care ştii că nu le vei mai revedea sau la oameni care ştii că nu te vor iubi pentru totdeauna.”

                Atunci te-am ascultat. Nu mi-am lăsat inima la Roma, dar mi-am lăsat-o la tine, iar acum îi duc dorul. Ţie îţi duc dorul. Nici nu are rost să te întreb dacă vrei să mi-o înapoiezi. Ştiu sigur că vrei, însă sunt la fel de sigur că n-aş putea eu s-o primesc înapoi. Acum nu mai e a mea. Îţi aparţine ţie în întregime. Eu sufăr că nu mai am inimă. Astfel, nu mai pot să iubesc şi dacă nu pot oferi nimic, nu voi primi nimic. M-ai condamnat fără să vrei la o viaţă anostă.

               Dar şi tu suferi. Ai două inimi acum. A mea şi a ta. Nu se înţeleg? Nu-ţi dau pace? Se ceartă mereu între ele? Tu suferi pentru că nu-ţi mai găseşti liniştea. Ai rămas blocată între prezent şi trecut. Porţi trecutul după tine ca pe o povară, iar deocamdată nu mai poţi avea şi viitor. Şi suferim amândoi când de fapt am putea fi fericiţi. Am mai fost, îţi aminteşti?…”

Foto: We Heart It

large (7)

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply