Ne-am iubit. Şi când am căzut, am căzut împreună, dar ne-am ridicat pe cont propriu. Am suferit amândoi, dar nu împreună. Şi am continuat să mergem mai departe pe drumuri care nu se vor mai intersecta niciodată…

                            ,,Ştii care e ironia sorţii? Că mi-am dorit o femeie extraordinară lângă mine şi am primit-o. Ai putea spune că fiecare femeie pe care o iubeşte un bărbat e extraordinară în felul ei, dar ea a avut mereu ceva aparte.

                           Am vrut să am lângă mine o femeie capabilă să mă facă fericit, o femeie care să mă fascineze şi în sufletul căreia să pot descoperi mereu ceva care să mă facă să o iubesc şi mai mult. Am vrut lângă mine o femeie pentru care să mă invidieze toţi cei jur, bărbaţii pentru că nu o puteau avea, iar femeile pentru că nu puteau fi ca ea. Am primit-o. Am iubit-o. M-a iubit. M-a făcut cel mai fericit. Dar eu n-am putut să o fac la fel de fericită. Ea era femeia visurilor mele, dar eu nu am reuşit să fiu bărbatul visurilor ei, nu până la sfârşitul acestora. Şi ne-am iubit. Ne-am iubit până la cer şi înapoi, iar apoi am realizat că nu zburam spre pământ, ci cădeam în gol şi urma să ne lovim. Ştiam că ne va durea. Şi a durut tare, mai tare decât poţi şti dacă nu ai trecut prin acelaşi fel de iubire prefăcută-n declin.

                          Unei femei îi va fi mereu uşor să facă un bărbat fericit, dar unui bărbat nu, pentru că bărbaţii vor mereu acele femei pe care nu le pot face fericite şi le condamnă la o viaţă amară până ele hotărăsc să plece şi să fie fericite. Şi abia după ce nu mai au acele femei extraordinare lângă ei realizază cât de minunate sunt ele. Viaţa te obligă să preţuieşti ceea ce nu mai ai, dacă nu ai preţuit ceea ce ai avut.

                         Am primit de la viaţă acea femeie pe care mi-am dorit-o numai pentru a învăţa că ea poate pleca… Pentru că eu nu am reuşit să fiu bărbatul visurilor ei, aşa cum ea a fost femeia visurilor mele. Uneori îl răneşti pe celălalt chiar dacă îl iubeşti, iar atunci îi dai motive să vrea să te uite şi nu te poate uita dacă rămâne lângă tine… Aşa că pleacă… 

                        Ne-am iubit. Şi când am căzut, am căzut împreună, dar ne-am ridicat pe cont propriu. Am suferit amândoi, dar nu împreună. Şi am continuat să mergem mai departe pe drumuri care nu se vor mai intersecta niciodată…”

Foto: We Heart It

large (3)

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

  • COMMENT (1)

    1. Dama De Trefla 13th septembrie 2015 at 12:53 -

      Sunt articole mai vechi. De câteva săptămâni am schimbat fontul exact din această cauză. Voi încerca să modific şi articolele mai vechi.

      Reply

    Leave a Reply