N-am primit totul de-a gata și așa am învățat să fiu independentă. 

                       Nu am fost alintată prea mult și nu am crescut în puf. Am învățat ce înseamnă să nu ai și să nu îți permiți ceva anume de la o vârstă fragedă. Nu am fost răsfățată și m-am mulțumit cu puțin. Am crescut auzind și simțind că trebuie să muncesc pentru tot ce îmi doresc și că lucrurile bune nu vin niciodată de-a gata, din simplu noroc. Începusem să cred că eu nu am prea mult noroc, asta până când am învățat să mi-l fac singură. Am înțeles că o viață mai bună nu se primește cadou, se construiește. Așa că am construit-o. 

                       Am primit mai puțin decât alții, deși știam că meritam mai mult și asta pentru că „atât s-a putut”. Dar nu regret și nici nu îmi pare rău pentru că așa am ajuns cine sunt azi, pentru că acum știu să apreciez valoarea lucrurilor și a oamenilor, pentru că am învățat să estimez valoarea eforturilor, a gesturilor. Așa am învățat să fiu independentă, să îmi iau ce vreau, când vreau, fără să aștept să-mi ia altcineva, fără să depind de vreo stare sau de vreo obligație. 

                       Mie nu îmi place să cer și nici să mă rog de oameni. Nu îmi place să mă simt datoare în vreun fel, nici material și nici sentimental. Eu vreau să știu că nu datorez nimănui vreo parte din cine sunt sau din ce am realizat. Nu știu dacă e bine sau rău, dar eu așa sunt. 

                       N-am primit totul de-a gata și așa am învățat să fiu independentă. Pentru unii e un defect, pentru aceia cărora le place să îi cumpere, în orice fel, pe ceilalți. Dar alții apreciază, poate și pentru că nu mai sunt prea mulți oameni care să își dorească să facă totul prin propriile forțe. 

Foto: Caique Silva

 

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts