Mi-era dor şi scrâşneam din dinţi. Te chemam şi apoi îmi muşcam limba. Te visam şi mă trezeam ciupindu-mă de braţ. În cele din urmă m-am convins, plecasem cu adevărat, dar o parte din tine rămăsese încă în sufletul meu. Şi după ce te-am dat afară de acolo definitiv parcă nici nu fusesei vreodată, să ştii.

                                 Dar uite, dragule, că şi poveştile frumoase, dar şi cele triste au un final, iar în cele din urmă închizi cartea şi îţi continui viaţa liniştit fără să-ţi mai pese de ce au trăit ,,ăia doi” atunci când s-au iubit şi au ales ca doi orgolioşi să se despartă pe motiv că niciunul nu era capabil să lase de la el şi să renunţe la ambiţia prostească. Dar uite, dragule, că dacă nu închideam atunci o carte care mi-a plăcut şi m-a făcut să plâng, acum nu mai aveam şansa să citesc o carte care să mă facă să mă simt împlinită, înţelegi?
 
                                 Mi te oprisei, aici, undeva în piept şi nu mai puteam nici să respir bine de tine, erai acolo ca un nod care mă durea şi nu voia nici de-al dracului să dispară. Erai acolo, înfipt în degetele mele, ca un ghimpe al unui trandafir pentru care am plâns că se ofileşte… Ca un ghimpe al unui trandafir pe care l-am iubit atât de mult. Îmi umblai prin minte, prin suflet, prin vene şi simţeam cum te zvârcoleşti sub pielea mea. Începeam să fiu imună.
 
                                 Mi-era dor şi scrâşneam din dinţi. Te chemam şi apoi îmi muşcam limba. Te visam şi mă trezeam ciupindu-mă de braţ. În cele din urmă m-am convins, plecasem cu adevărat, dar o parte din tine rămăsese încă în sufletul meu. Şi după ce te-am dat afară de acolo definitiv parcă nici nu fusesei acolo vreodată, să ştii. Parcă nici nu te iubisem vreodată. Şi nici nu te uitasem, nici nu te iertasem, nici nu te uram. Mi-erai doar indiferent şi atât. Nu-mi mai păsa de ce s-a ales de noi şi ce s-o alege de tine, începuse să-mi pese mai mult de mine. Nu mă mai interesa cu cine te afişezi, pe cine minţi şi cui îi spui adevăruri, eram doar indiferentă. Şi asta n-a fost demult, a fost ieri şi e şi azi. Uite că indiferenţa aproape m-a doborât, dar tot ea m-a vindecat. Uite că iubirea mi-a fost de ajutor, iar ura va rămâne inutilă mereu. La ce bun să urăşti dacă poţi plăti totul cu indiferenţă celui care merită?
Foto: We Heart It
 
Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply