Meritam mai mult.

                       Recunosc. A fost o vreme în care am încercat să mă schimb. Și nu pentru că nu mi-ar fi plăcut cine sunt. Ci pentru că altora nu le plăcea. Pentru că îmi doream să mă iubească. Să mă dorească. Să aibă nevoie de prezența mea în viețile lor. Pentru că voiam ca fericirea lor să depindă de a mea la fel cum a mea depindea de a lor. Și am greșit. 

                       Am încercat să mă cenzurez, în vorbe și în comportament, în tot ceea ce sunt. Am tăcut și am mers mai departe atunci când aș fi vrut să îmi spun punctul de vedere. Am fost prea drăguță cu oameni care nu au meritat-o niciodată. Am iertat mai mult decât ar fi trebui, mai mult decât aș fi vrut. Și nu am făcut bine.

                       M-am străduit să fiu frumoasă. Frumoasă nu după standardele mele, ci după ale altora. Și am fost stridentă sau ștearsă, prea cuminte sau puțin vulgară. Oricum. Nu cum sunt eu de fapt. Cânte puțin din fiecare. Niciodată prea mult și în niciun caz prea puțin. Am fost mai puțin femeie și mai mult marionetă. Pentru că am dansat după cum îmi cântau alții, nu după cum îmi dicta sufletul meu. 

                       Și am ajuns să îmi spun: Tu chiar vrei să trăiești toată viața alături de oameni care nu te pot iubi pentru ceea ce ești? Tu chiar vrei să renunți la a fi tu însăți pentru a le face altora pe plac? Tu chiar nu vezi că nu are rost și că sunt persoane pentru care, oricâte sacrificii ai face, nu vei fi niciodată de ajuns? 

                       Și aveam dreptate. Nu meritau efortul. Nu meritau să mă schimb. Cine nu te poate iubi pentru ceea ce ești, nu te poate iubi nicicum, oricât de mult te-ai schimba. Iar eu am renunțam demult să mă mai schimb pentru alții. Mi-am dat seama că… Meritam mai mult. 

Foto: Bruno van der Kraan

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Vecoro