Mai spune-mi încă o dată, ultima oară nu m-ai convins!

                                             Ne este greu să spunem ce simţim şi totuşi spunem cu atâta uşurinţă cuvinte care dor şi rămân grele pe suflet. Mai am nevoie să-mi spui încă o dată că s-a terminat totul, pe mine nu mă cred, eu sper şi tot sper. Mai am nevoie să-mi spui încă o dată că iubirea adevărată există doar în mintea mea şi că în cele din urmă toţi oamenii rănesc, toţi pleacă, părăsesc şi mă uită. Mai am nevoie să-mi frângi aripile şi speranţele încă o dată, cred că au început să se vindece de data trecută. Tu nu ai fost rănit, tu nu ştii cum e un suflet rănit, cum roagă şi se agaţă de fiecare zâmbet pe care îl vede, cum tânjeşte după fiecare privire rătăcită care probabil nici nu îi aparţine… Tu nu ştii… Ţie îţi este uşor să vorbeşti şi să arunci cu săgeţi otrăvite în sufletul meu. Tu nu vrei să înţelegi că iubirea există la fel cum există durerea, dar cum tu nu simţi nici una, nici alta, le conteşti pe amândouă.

                                             Mi-am spus deja de atâtea ori că nu am să mai scriu despre tristeţe, că nu mai vreau să îmi amintesc de tot ce a fost şi că vreau să trăiesc aşa cum vreau, dar nu pot.

                                             Mai spune-mi încă o dată, ultima oară nu m-ai convins! Şi nu sunt sigură dacă s-a terminat definitiv. Dacă s-a terminat eu de ce încă mai aştept o minune? Eu de ce încă mai sper şi de ce încă mai am impresia că eşti după colţ, că mă aştepţi să fim? Mai spune-mi o dată că nu m-ai iubit, ultima dată nu m-ai făcut destul de ambiţioasă ca să te uit. Ultima oară nu m-ai obligat să fiu atât, dar atât de a dracului încât să te uit şi să mi te scot din suflet.

                                             Te las să mă iei pentru ultima dată în braţe, dar frânge-mi aripile şi aruncă-le undeva unde nu le voi găsi niciodată, nu mai vreau să zbor în iubire, iubirea mea s-a terminat în cădere, vreau să merg pe jos, să găsesc un alt înger doborât de iubire, cu aripile frânte şi speranţele ucise. Vreau să devin realistă, destul am crezut în poveşti şi destul am avut impresia că oamenii buni primesc exact atât cât oferă. Vreau să… Să pornesc pe un alt drum, unul pe parcursul căruia să conteze paşii pe care îi fac, iarba sau praful pe care calc, în niciun caz destinaţia, destinaţiile înseamnă final, eu nu mai vreau să pornesc spre finaluri.

                                             Am ajuns să mă simt în plus. Sunt înconjurată de străini, acasă e doar… o casă. Şi e singură, tristă, închisă. Mai spune-mi o dată că… Ştii ce? Nu-mi mai spune nimic… Sunt oricum destul de încăpăţânată şi destul de a dracului să merg mai departe, să uit şi să fiu fericită fără tine. 

                                             Sunt revoltată, tristă, distrusă. Sunt ca niciodată şi totuşi sunt ca întotdeauna. Sunt slabă, fără grai, dar am atâtea de spus. În cele din urmă sunt puternică şi sunt femeie. Nu-mi mai spune nimic, am înţeles oricum tot.

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

  • Eu zic ca femeile sunt destul de puternice sa treaca peste,sa mearga mai departe,sa lase totul in urma chiar de la primul refuz,chiar de la prima dezamagire…numai ca..nu avem puterea necesara sa acceptam asta..putere avem de fapt,numai ca nu vrem sa acceptam asta…noi il vrem pe El si El sa ramana..de ar intelege si ei asta…off…v-a intelege cineva intr-o zi ..Capul sus ! 🙂

  • COMMENT (1)

    1. Mioara 09th ianuarie 2016 at 22:40 -

      Eu zic ca femeile sunt destul de puternice sa treaca peste,sa mearga mai departe,sa lase totul in urma chiar de la primul refuz,chiar de la prima dezamagire…numai ca..nu avem puterea necesara sa acceptam asta..putere avem de fapt,numai ca nu vrem sa acceptam asta…noi il vrem pe El si El sa ramana..de ar intelege si ei asta…off…v-a intelege cineva intr-o zi ..Capul sus ! 🙂

      Reply

    Leave a Reply