Mai mult de atât eu nu pot să te iert. Am limitele mele pentru că sunt totuşi doar un om şi ajung să cred că uneori doare mai tare să ierţi şi să uiţi decât să uiţi şi să mergi mai departe. Iertarea trebuie să o meriţi!

                                  Mai mult de atât eu nu pot să te iert. Am limitele mele pentru că sunt totuşi doar un om… Pot acorda a doua şansă pentru că sunt o femeie care iubeşte mult, ştiu că uneori oamenii mai şi greşesc, poate fără să-şi dea seama că rănesc sufletul omului drag, dar nu sunt proastă, aşa că n-am să acord niciodată a treia şansă pentru că atunci greşelile deja nu mai sunt greşeli, ci pur şi simplu se transformă în alegeri. Iar eu nu pot suporta ca un om să aleagă să mă rănească. Asta nu pot să iert la fel cum nu pot ierta absenţa cuiva în momentele în care am nevoie ca acel cineva să-mi fie alături la fel cum i-am fost şi eu când a avut nevoie.

                                  Ajung să cred că uneori doare mai tare să ierţi şi să uiţi decât să uiţi şi să mergi mai departe pentru că ştii că i-ai oferit unui om pe care îl iubeşti şansa să te rănească din nou, iar el o va face la fel cum a mai făcut-o de atâtea ori. Şi suferi de fiecare dată pentru toate rănile pe care ţi le-a lăsat în suflet până atunci. Măcar atunci când pleci şi uiţi şi mergi mai departe fără să ierţi, ai mulţumirea că nu te va mai răni niciodată, deşi te doare oricum faptul că nu mai e lângă tine ca om, doar ca om… Şi oricum, într-un final te obişnuieşti să trăieşti fără acel om, îl ierţi fără să vrei, de tot, deci tot îl ierţi până la urmă, numai că mult mai târziu.

                                  Putem ierta multe doar pentru că suntem oameni şi ştim că la un moment dat vom greşi şi vom avea nevoie să fim iertaţi, dar nu putem ierta totul. Avem limite chiar şi în privinţa a ceea ce putem ierta… Iertarea trebuie să o meriţi.

                                  Mai mult de atât eu nu pot să te iert. Am limitele mele pentru că sunt totuşi doar un om şi ajung să cred că uneori doare mai tare să ierţi şi să uiţi decât să uiţi şi să mergi mai departe. Iertarea trebuie să o meriţi, ştiai?

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

  • Scuza-ma ca-ti spun, dar esti fraiera. Nicio femeie normala nu iarta vreodata inselatul! Imi pare rau ca esti atat de rupa de realitate si o femeie slaba.

  • Dragă sau dragule care ești de partea cealaltă,a ierta nu este și nu va fi niciodată semn de slăbiciune sau de prostie,sa ierți când ești cu sufletul in genunchi este dovada de foarte mare capacitate intelectuala și de putere sufleteasca,slaniciune este atunci când din prea mult orgoliu nu ierți,plec de lângă persoana iubita și apoi Îți petreci ani la rand întrebândute…”oare Cum era dacă iertam și nu plecam???” Eu am iertat și am rămas,și nu îmi pare rău nu ma-m răzbunat in nici un fel,doar am luptat până la capat,nu ma-m ascuns la prima lovitura a vieții,și ști de ce ?? Pentru ca în dragoste ca și în Viața trebuie sa uiți sa ierți și sa lupți pentru a putea fi fericit…îmi pare rău despre tine și felul în care gândești presupun ca trăiești o viață plină de înghițituri amare si frustrari doar pentru aparente sau pentru a satisface cerințele societății fără sa te oprești vreodată măcar o secunda sa vezi : Oare ai fost sau vei fi vreodată fericit/a!? Eu întotdeauna am iertat,chiar și greșelile care ma-u dărâmat suficient pentru a îmi pierde încrederea în oameni,da’ nu ma-m lăsat prada acestor sentimente care aveau sa îmi înghită sufletul,am mers cu pași mici și siguri spre fericire,și astăzi sunt o femeie puternica și dulce în ciuda tuturor celor care au încercat sa mă dărâme și acest final nu are preț…și nu din răzbunare,nu nu,caracterul nu îmi permite sa mă înjosesc în fața ignoranței unora! O viață liniștita și plina de iertare! PS: Nu uita niciodată ca puterea unei femei poate surprinde cerul și pământul atunci când respectul de sine este mai presus ca orice!!

  • MINUNAT Claudia V
    Subscriu celor spuse de tine ,adaugand si faptul ca iertarea e poarta spre libertate . Cel care iarta va fi cel cu fruntea sus si nu altfel.

  • E adevărat. Iertarea trebuie să o meriți tu, cel/cea ce iartă, pentru că e cea mai mare dovadă de iubire față de tine însuți /însăți. Dacă consideri că o meriți, fă-o. Iertarea e încheierea unei lupte, a unui război fără alt învingător decât ego-ul. Știm că într-un război daunele sunt de ambele părți. Ne ascundem in spatele slabiciunilor noastre spunând „sunt doar un om”, limitându-ne astfel de a fi mai mult. Hmm, întrebarea e : ce sau cine ne împiedică, ne limitează în a fi mai mult? Nu e oare propriul nostru ego? Fiecare are raspunsul înăuntrul său. E suficient doar să vrea să-l afle…

  • COMMENTS (4)

    1. Un căutător de adevăr 19th septembrie 2016 at 10:17 -

      E adevărat. Iertarea trebuie să o meriți tu, cel/cea ce iartă, pentru că e cea mai mare dovadă de iubire față de tine însuți /însăți. Dacă consideri că o meriți, fă-o. Iertarea e încheierea unei lupte, a unui război fără alt învingător decât ego-ul. Știm că într-un război daunele sunt de ambele părți. Ne ascundem in spatele slabiciunilor noastre spunând „sunt doar un om”, limitându-ne astfel de a fi mai mult. Hmm, întrebarea e : ce sau cine ne împiedică, ne limitează în a fi mai mult? Nu e oare propriul nostru ego? Fiecare are raspunsul înăuntrul său. E suficient doar să vrea să-l afle…

      Reply
    2. trist 19th august 2016 at 23:51 -

      Scuza-ma ca-ti spun, dar esti fraiera. Nicio femeie normala nu iarta vreodata inselatul! Imi pare rau ca esti atat de rupa de realitate si o femeie slaba.

      Reply
      • Claudia V 21st august 2016 at 11:12

        Dragă sau dragule care ești de partea cealaltă,a ierta nu este și nu va fi niciodată semn de slăbiciune sau de prostie,sa ierți când ești cu sufletul in genunchi este dovada de foarte mare capacitate intelectuala și de putere sufleteasca,slaniciune este atunci când din prea mult orgoliu nu ierți,plec de lângă persoana iubita și apoi Îți petreci ani la rand întrebândute…”oare Cum era dacă iertam și nu plecam???” Eu am iertat și am rămas,și nu îmi pare rău nu ma-m răzbunat in nici un fel,doar am luptat până la capat,nu ma-m ascuns la prima lovitura a vieții,și ști de ce ?? Pentru ca în dragoste ca și în Viața trebuie sa uiți sa ierți și sa lupți pentru a putea fi fericit…îmi pare rău despre tine și felul în care gândești presupun ca trăiești o viață plină de înghițituri amare si frustrari doar pentru aparente sau pentru a satisface cerințele societății fără sa te oprești vreodată măcar o secunda sa vezi : Oare ai fost sau vei fi vreodată fericit/a!? Eu întotdeauna am iertat,chiar și greșelile care ma-u dărâmat suficient pentru a îmi pierde încrederea în oameni,da’ nu ma-m lăsat prada acestor sentimente care aveau sa îmi înghită sufletul,am mers cu pași mici și siguri spre fericire,și astăzi sunt o femeie puternica și dulce în ciuda tuturor celor care au încercat sa mă dărâme și acest final nu are preț…și nu din răzbunare,nu nu,caracterul nu îmi permite sa mă înjosesc în fața ignoranței unora! O viață liniștita și plina de iertare! PS: Nu uita niciodată ca puterea unei femei poate surprinde cerul și pământul atunci când respectul de sine este mai presus ca orice!!

        Reply
        • Ana 23rd august 2016 at 09:00

          MINUNAT Claudia V
          Subscriu celor spuse de tine ,adaugand si faptul ca iertarea e poarta spre libertate . Cel care iarta va fi cel cu fruntea sus si nu altfel.

          Reply

    Leave a Reply