Lăutare, mai cântă una de jale ca să ne amintim de cei care ne-au rănit şi apoi una de voie bună ca să ne amintim că trebuia de mult să-i uităm.

                                       Azi n-aş fuma o ţigară şi nici n-aş bea vreun pahar de vin, azi aş asculta o vioară şi un acordeon cum se împart şi se despart, cum se alină şi cum se îmbină. Lăutare, căntă una de jale în cinstea aceluia care a pierdut, poate sunt eu, poate e el, dracu’ mai ştie, în cinstea lacrimilor vărsate degeaba sau din prostie şi a celor care sunt purtate de cel responsabil în suflet în chip de otravă. Azi vreau să-mi amintesc faptul că trebuie să uit şi vreau să uit. Azi intru în pielea lui şi mă bucur, deşi în suflet încă mă doare. M-a durut destul în suflet, să mă mai doară şi în cot pentru că am observat că o duc bine cei pe care îi doare în cot. Dar tu ştii mai bine.

                                       Cântă-mi apoi una de voie bună, una care să mă ungă pe rănile sufletului şi să mă arunce de pe ghimpii dorului. Azi… Ba nu… De azi am terminat amarul de înecat şi regretele de ars, nu mă mai doare în suflet, mă doare doar în cot şi nici acolo de tot ce a fost. De azi vreau să fiu fericită singură pentru că destul am fost nefericită în doi. 

                                       Să nu-mi cânţi de dor căci am să plec şi nici de iubire căci nu mai vreau să aud de ea. S-a dus dorul, s-a stins iubirea, s-a ales praful şi nici nu vreau să-l şterg. Să rămână acolo, nu mă încurcă absolut cu nimic, ba, din contră, e bun, să fie! Să nu-mi cânţi de trecut, abia l-am lăsat în spate şi nici despre ce va fi pentru că tu nu ştii nimic despre mine şi nu vei şti niciodată. Cântă-mi pentru acum, pentru prima şi ultima dată când mă vezi. Cântă-mi să mă simt bine, să-mi amintesc să uit şi atât. Cântă pentru el, el ştie dacă a pierdut sau nu, dar să nu-l pomeneşti pentru că eu ştiu cel mai bine dacă merită sau nu. Şi nu merită! 

                                       Lăutare, mai cântă una de jale ca să ne amintim de cei care ne-au rănit şi apoi una de voie bună ca să ne amintim că trebuia de mult să-i uităm. 

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply