Lasă toamna să vină.

Lasă-mi o vioară să cânte-n surdină
Şi mai lasă şi toamna să vină,
Cu umbre negre de suflete ce pleacă,
Să ia cu ele dorul ce nu vrea să-mi treacă.
Lasă-mi ultimul vis amărât de realitate tot stins
Şi te rog nu uita ce-ai promis,
Apoi închide uşa şi mergi mai departe.
Rămâi un cuvânt încătuşat pe-o filă-ntr-o carte.
Am să-ţi aud paşii pentru ultima oară,
Iar fiecare pas de-al tău o să doară.
Tu pleacă! Am să te dau cândva uitării
Şi-am să ucid din mine speranţa revederii.
Lasă toamna să vină… Cu vânt
Şi cuvânt,
Cu ultimul apus
A tot ce mi-ai spus.
Lasă-mi o vioară veche, de timpuri uitată,
Sa-mi mai cânte o notă niciodată cântată
Şi să dea glas unui suflet
În acordurile reci ale unui singur cântec.
Dar ia-ţi amintirile şi ia-le şi pe-ale mele,
Acum oricum sunt prea grele…
Nu mai am ce face cu ele,
Aşa că poţi să le iei… Blestematele !
Lasă toamna să vină. Ea ascultă, înţelege şi tace.
Ea e a celor răniţi. Eu o iubesc. Ea mă place.
Ea e a pustiului şi a tot ce-a trecut.
E tot ce am, dar nu e nimic din tot ce-am avut.
Ştii, toamna arde speranţe în jarul roşu de pe jos
Şi cât ard ele de frumos…
Când tu încă le ai pe ale tale, nu?
Tu încă le ai pe ale tale… Tu…
Tu n-ai ştiut
Sau nu ai vrut
Să îmi fii vară.
Şi-acum mi-eşti o toamnă care o să mă doară.
Lasă toamna să vină şi să mă scape de dor.

Tu chiar crezi că mie mi-e uşor?
De iubit, am să continui să te iubesc,
Am să te iert şi-apoi am să zâmbesc.
Voi merge şi eu mai departe, ca tine.
Voi fi fericită şi-mi va fi bine,
Iar când vei vrea să mi te-ntorci va fi târziu,
În locul meu va fi pustiu.
Voi fi plecat…
Voi fi uitat…
De noi şi de tot ce a fost,
Dar nu cred că mai are vreun rost
Să-ţi spun acum.
Nu mai are rost… Să nu te-ntorci din drum.
Mai lasă-mi o vioară. Numai atât.

Foto: We Heart It

large (13)

 

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply