Lasă-mă!

-Lasă-mă!
-A cui ?
-A nimănui căci nu mai vreau să fiu a ta.

Pentru o vreme îl alungi pentru că vrei să vină tot mai aproape de tine fără să fie nevoie să îl chemi. Vrei să te convingi că vrea şi poate să lupte pentru tine. Poate e doar o nevoie de confirmare a ceea ce speri că simte pentru tine. Poate…

Apoi te maturizezi şi îţi dai seama că e mai uşor să îl laşi liber, să îi dai şansa de a pleca fără să îl alungi sau de a rămâne fără să fie nevoie să îl chemi. Îi oferi tot ce poţi mai frumos şi laşi la alegerea lui dacă te iubeşte la rândul său sau dă cu bâta în baltă şi renunţă. De la o vreme realizezi că nu poţi obliga pe nimeni să rămână dacă nu asta îşi doreşte. Sunt destui oameni care pleacă şi te lasă în singurătate fără să privească înapoi. De fapt, cred că nimeni nu priveşte înapoi atunci când aleargă după fericire. Uneori ne trezim că am trecut pe lângă ea şi abia atunci ne întoarcem în trecut, dar e deja prea târziu.

Şi în cele din urmă ajungi să îl alungi pentru că vrei într-adevăr să plece. Te lipseşti de tot şi preferi să rămâi cu răni goale decât să tot răsucească el cuţitul în ele. Doare mai tare să împarţi singurătatea cu el decât să o trăieşti tu cu tine. În singurătatea cu el te îndepărtezi de tine însăţi şi vezi cum te schimbi, cum devi un om diferit. Unul care nu îţi doreşti să fii. În schimb, atunci când nu o împarţi cu nimeni în afară de tine, singurătatea te ajută să te redescoperi. Cauţi în tine frumosul, sinceritatea, adevărul, însăşi vindecarea. Şi le găseşti mai de voie, de nevoie…

Lasă-mă a nimănui… Lasă-mă să fiu numai a mea… 

Foto: We Heart It

 

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply