La cafea cu destinul. De ce eşti, mă, parşiv, lua-te-ai de mână cu viaţa?

                                    La cafea cu destinul. De ce eşti, mă, parşiv, lua-te-ai de mână cu viaţa?

                                    Mă învârţi, mă răsuceşti, mă întorci, mă trimiţi naiba ştie la cine şi apoi mă chemi îapoi acolo unde nu mai am la ce sau la cine să mă întorc. Uneori am impresia că pur şi simplu îţi baţi joc, dar face totul parte din plan, nu? E totul parte din regulile jocului, aşa-i? Nu trebuie să înţeleg nimic pentru că trebuie să fiu surprinsă de tot ce-mi iese în cale în viaţă. Trebuie să mă încurci tu mereu şi să-mi dai planuri peste cap, să-mi schimbi orizonturile, planurile, visurile, tot, aşa din senin fără să mă întrebi sau mă anunţi, ce contează părerea mea, nu?

                                    Dacă vrei îţi mai aduc zahăr, nu e chiar niciun deraj, crede-mă! Ţie cum ţi-ar plăcea să ţi se dea toate planurile peste cap din cauza simplului fapt că aşa e jocul, jocul acela pe care îl joci fără să vrei, fără să-i înţelegi regulile, dar la care nu poţi să reneunţi pentru că te prinde, te ţine pe jar şi te face să te ambiţionezi să câştigi fără să ai habar ce vrei să câştigi.

                                    De ce eşti, mă, parşiv, lua-te-ai de mână cu viaţa? De ce nu ne laşi, mă, să trăim fericiţi fără să ne încurci şi fără să ne întorci toată ziua pe dos? De ce nu vrei, dragule, să mă laşi să iubesc tot ce iubesc? De nu laşi, dragule, tot ce mă iubeşte să mă iubească… De ce, iubite drag, destin nebun, soartă parşivă? Tu ce-ai face în locul meu? Ai lupta, luate-ar să te ia pentru că acesta e de fapt scopul. De fapt cred că te orientezi după om. Fiecare primeşte atât cât poate duce. Eu cât mai pot să duc? Câte mai ai să-mi dai? Dar mai ales, câte mai ai să-mi iei?

                                    Of, dragule, te-aş chema des la cafea dacă aş şti că vrei sau că poţi să-mi răspunzi, dar tu nu dai indicii, tu doar faci şi laşi omul să se chinuie să te înţeleagă. La cafea cu destinul vorbeşti singur, nu-ţi răspunde nimeni, dar să ştii că e mai bine să vorbeşti singur decât să taci şi să te închizi în tine ca într-o carapace de dezinteres. 

                                    Data viitoare am să-ţi dau un pahar de vin, roşu, altoit, demidulce sau sec, poate te dezleagă la limbă, dar acum termină-ţi cafeau şi pleacă, lua-te-ai de mână cu viaţa de parşiv ce eşti!

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply