Îţi mai aduci aminte de mine, parşivo? Cândva mi-am pus toate speranţele în tine, acum sunt puse într-un loc mai sigur, le-am investit pe toate în mine!

                                              Îţi mai aduci aminte de mine, parşivo? Cândva mi-am pus toate speranţele în tine, acum sunt puse într-un loc mai sigur, le-am investit pe toate în mine!

                                              Sunt un om perfecţionist, încerc să nu fac aceeaşi greşeală de două ori pentru că nu vreau să devină o alegere. Mi-am pus cândva toate speranţele în cineva pentru că aveam impresia că altcineva nu-mi poate oferi fericire şi am sperat din suflet să fie totul exact aşa cum mi-am dorit. Dar n-a fost. A fost pe dos şi de trei ori mai urât, dar n-am putut decât să privesc cum se duce totul de râpă şi sunt obligată de împrejurări să încep de la capăt.

                                              Îţi mai aduci aminte de mine, parşivo? Da… Cu tine vorbesc, n-am mai avut de multă vreme chef să vorbim, doar te-am bârfit ca pe ultimul om. Eşti o parşivă, aduni speranţe şi nu te mai saturi de ele, creezi iluzii şi laşi oamenii să viseze în jurul tău, dai impresia că nu vei pleca niciodată şi dintr-o dată te tirezi şi dracu’ mai dă de tine. Laşi oamenii cu sufletul gol şi dai voie dezamăgirilor să se instaureze între fisuri. 

                                              Mi-am pus toate speranţele în iubire… parşiva… Şi m-a lăsat când îmi era lumea mai dragă pentru că am imprsia că aşa e mai frumos, aşa doare mai tare. Măcar dacă ar fi scârţâit dinainte ca să am aşteptări , dar nu, a trebit să vină totul pe neaşteptate. Dar nu mai sunt aceeaşi proastă, nu mai cred în nimic, mai ales în tot ce e prea frumos pentru a fi adevărat pentru că de cele mai multe ori chiar nu e adevărat. Aş vrea să înţelegi că nu mă mai poţi răni, am început de ceva vreme să-mi pun toate speranţele numai în mine însămi şi merge totul bine, eu nu mă dezamăgesc constant, aşa cum făcea cândva cineva… Voi avea, poate, dar nu cu mare uşurinţă, încredere în tine şi-am să te las să faci parte din viaţa mea din nou, dar ai fost, eşti şi vei rămâne mereu o parşivă chiar mai mare decât viaţa!

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply