Între patru pereţi

                     Azi m-am eliberat de tot ce mă ţinea captivă şi simt că pot fi în sfârşit liberă. Liberă în adevăratul sens al cuvântului. Liberă cu spiritul, cu toată fiinţa mea efemeră. Mă simt de parcă am evadat dintr-o închisoare de maximă securitate. Eram prizoniera a patru pereţi. Patru pereţi construiţi integral de propriile-mi puteri, de propra-mi minte.

                     Nu mă forţa nimeni să îmi duc existenţa între acei patru pereţi blestemaţi, dar ceva mai presus de voinţa mea mă obliga să rămân fără să opun vreo rezistenţă. Singurătatea… Era paznicul libertăţii mele şi mă împiedica să plec. Nu aveam unde… Nu aveam la cine… Da, nu aveam la cine. Asta mă obliga să rămân închisă între patru pereţi şi să nu pot pleca. Cred că mă simţeam oarecum în siguranţă, dar eram închisă. Siguranţa nu reuşea să acopere acel gol creat de singurătate. Eram un suflet pribeag închis într-o colivie imaginară. Ca un mim blocat în propria cutie. Poate oricând să sfărâme aparenta ei existenţă, dar îşi duce rolul mai departe şi rămâne prozonierul ei.

large (53)

                        Eu tocmai mi-am distrus cutia mea, tocmai am dărâmat cei patru pereţi de singurătate care mă îndepărtau de lume şi nu numai că mă îndepărtau, dar mă făceau să devin altceva, ceva străin de lumea în care exist.

                        Dar eliberarea e divină. Viaţa e frumoasă, iar soarele arde liniştit pe cerul albastru de parcă va fi veşnic acelaşi, de parcă nici nu s-a clintit vreodată. El nu mi-a dus dorul. Nici lumea din jur nu mi-a dus dorul, dar eu am dus dorul a tot ce mă înconjoară şi mi-am dus dorul mie. Eu cea liberă, cea care poate fi fericită, cea care nu se lasă închisă de propria-i minte.

                       În viaţa fiecăruia dintre noi sunt momente în care ne închidem sufletul între patru pereţi construiţi din singurătate. Momente în care nu avem la cine să plecăm aşa că rămânem pur şi simplu captivi, iar atunci când găsim omul potrivit, omul în ale cărui braţe putem evada, cunoaştem eliberarea. Şi eliberarea e o senzaţie minunată. Eu azi m-am eliberat de tot ce mă ţinea captivă …

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply