Într-un fel sau altul, poate că m-am resemnat. Sau poate am obosit. Poate m-am obișnuit cu gândul că așa sunt oamenii și că nu îi pot schimba. Poate m-am pierdut din nou printre dezamăgiri și speranțe care nu și-au avut rostul. Poate sunt iarăși rănită în același mod de către alți oameni… Sau poate doar m-am resemnat.

                                 A fost o vreme în care preferam să trăiesc în trecut și să mă amăgesc cu acele amintiri care îmi făceau bine, cu aceleași amintiri care până la urmă duceau într-un punct din care începea totul să doară. Și, fără să vreau, eram mai apoi urmărită de o urmă de regret care multă vreme nu îmi mai dădea pace.

                                 Apoi am refuzat să mai trăiesc în trecut sau să privesc măcar cu coada ochiului înapoi. Am refuzat să mă mint că a fost totul atât de frumos încât să merite să îmi ratez șansa la o fericire prezentă și reală. Am lăsat zâmbetele de atunci pe eventualitatea unora de azi și de mâine. I-am lăsat pe cei din trecut pentru cei care par sinceri și buni. 

                                 Și totuși încă nu am găsit acei oameni care să nu dezamăgească. Nu mi-am făcute destule amintiri de care să îmi amintesc fără vreo urmă de regret. Nu cred că am iubit destul sau cel puțin la acea intensitate despre care am tot citit. Refuz să cred că am făcut-o. Încă nu am arătat tot ce pot, tot ce vreau, tot ce sunt. Încă nu am dovedit nimic. Și totuși cred că am obosit. De oameni, de așteptări, de întrebări, de prea multe dezamăgiri și de speranțe deșarte puse în oamenii nepotriviți. 

                                 Într-un fel sau altul, poate că m-am resemnat. Sau poate am obosit. Poate m-am obișnuit cu gândul că așa sunt oamenii și că nu îi pot schimba. Poate m-am pierdut din nou printre dezamăgiri și speranțe care nu și-au avut rostul. Poate sunt iarăși rănită în același mod de către alți oameni… Sau poate doar m-am resemnat.

                                 De la o vreme încetezi să mai ai așteptări. Știi că așteptările mari aduc și dezamăgiri mari. Ce-i drept, pot aduce și bucurii imense. Doar că uneori te uiți în jur și ajungi să te întrebi… De la cine să mai ai așteptări?

 

 

 

 

Foto: Allef Vinicius

 

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts