Într-o relație e bine să scârțâie doar patul. Liniștea trebuie să fie în suflete, nu între oameni. Iar cele mai frumoase amintiri se fac ,,între timp” și pe cele mai multe dintre ele nu poți și nu vrei să le povești nimănui. 

                               Cu timpul, am tras câteva concluzii la care poate au mai ajuns și alții înaintea mea. Într-o relație e bine să scârțâie doar patul. Liniștea trebuie să fie în suflete, nu între oameni. Iar cele mai frumoase amintiri se fac ,,între timp” și pe cele mai multe dintre ele nu poți și nu vrei să le povești nimănui. 

                               Scârțâie atâtea în lumea asta, în țara asta, în noi și peste tot. Dar ar fi bine ca măcar relațiile să rămâne întregi și sănătoase, să nu scârțâie. Pentru că e păcat. La un moment dat, relațiile astea pe care le avem, așa cum sunt ele, ne vor rămâne singurul sprijin și am face bine să le consolidăm și să le întreținem așa cum știm mai bine. Sentimentele trebuie să fie solide, pe oamenii iubiți trebuie să te poți baza. Lasă… Să scârțâie patul mai bine decât să scârțâie relația. 

                               Și uneori ne e liniște. Poate prea liniște. Iar liniștea asta e, de multe ori, soră cu singurătatea. Nu ne vorbim, nu ne mințim, nu ne amăgim… Nu ne iubim. Mai mult sau mai puțin. Deci de ce mai stăm? De ce nu plecăm? De ce nu încercăm să reparăm? Prea multă liniște între oameni de la un timp. Prea multă absență. Liniștea trebuie să fie în suflete, acolo face bine cel mai mult. 

                               Totuși, la final ne rămân amintiri. Și când tragi linie îți dai seama că sunt tot ce ai adunat de fapt de-a lungul vieții. Nu s-au stricat, nu s-au demodat, nu au cedat și nu s-au șters. Au rămas aceleași. Iar cele mai frumoase dintre ele sunt exact cele de care ți-a fost cel mai frică, cele despre care nu știu prea mulți, cele care s-au petrecut atunci când, între timp, ceilalți erau prea ocupați să se întrebe și să se ghideze după regulile impuse de alții. 

 

 

 

Foto: Seth Doyle

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts