Înţelege, te rog, că nu sunt proasta ta!

                              Poate, te voi ierta mai mult decât va fi nevoie. Şi iertându-te tu îţi vei da seama că poţi greşi mai mult. Greşind mai mult, mă vei obliga să mă înstrăinez, să îmi dau seama că merit mai mult şi că tu nu îmi poţi oferi ceea ce merit să primesc de la omul pe care îl am alături. Îţi vor spune de nenumărate ori că e ultima dată când te iert, dar pentru tine nu va conta, vei continua să greşeşti. Într-un final eu voi pleca şi îţi vor demonstra că… Nu sunt proasta ta!

                              Şi, poate, mă vei minţi. Nu pentru că nu te-aş putea înţelege, nu  pentru că nu te-aş iubi atât cât să iert cât e omeneşte să ierţi, ci pentru că îţi va fi mai uşor. Nu vei fi nevoit să dai explicaţii, să răspunzi la întrebări sau să te justifici. O vei face pentru că nu mă vei iubi destul, nu mă vei respecta destul. Citind asta vei dori să-mi spui că mă înşel şi că poţi minţi un om pe care îl iubeşti şi pe care îl respecţi. Dar eu nu cred. Nu minţi atunci când iubeşti pentru că îl vei face pe cel de lângă tine să se îndoiască de toate adevărurile pe care i le-ai spus. Nu minţi tocmai pentru că ai încredere că vei fi iertat, altfel… Dacă mă vei minţi, nu am să fiu proasta ta! 

                              Vei înţelege că femeia care te iubeşte nu e proasta ta. Doar pentru că te iubeşte nu înseamnă că se va rupe pe ea în bucăţi în timp ce tu stai cu mâinile în sân şi priveşti cum ea se sacrifică pentru amândoi. Doar pentru că te iubeşte nu înseamnă că te va lăsa să o răneşti la nesfârşit. 

                              Înţelege, te rog, că nu sunt proasta ta!

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts