Insomnii…

                              Iubirea e cel mai frumos sentiment, iar noi oamenii o îmbrăcăm în cele mai josnice acţiuni atunci când suntem prea mici, noi ca oameni, ca să putem face lucruri măreţe din ea. Am putea îmbrăca iubirea în suflet şi sufletul în iubire, făcându-le una singură… Fericire… Dar de multe ori nu putem…

                              Niciodată nu… Niciodată nu poţi realiza lucruri măreţe singur, poţi iubi singur, dar iubirea în singurătate rămâne pe loc. Nu duce nicăieri şi te face şi pe tine să rămâi în urmă, iar atunci ai de ales. Mergi mai departe, of… tot singur… sau rămâi pe loc aşteptând după iubirea care acum zace la pământ de parcă ar fi dus dintotdeauna nicăieri.

                              Sau rămâi pe loc aşteptând… Aşteptântând să îţi spună altcineva ce să faci, cum şi de ce pentru că tu eşti ancorată, legată, aparţii, deşi de multe ori ai vrea să nu, ai vrea să fugi, să mergi mai departe, dar apoi… Mai bine nu… Mai bine aştepţi să spună altcineva ca să nu te poţi învinovăţi pe tine… Numai vina ar mai trebui să doară că în rest…

                             Oricum, la un moment dat începe să doară şi aşteptarea, aşa că dacă nu îţi dictează cineva ce să faci, eşti nevoită să iei singură o decizie. Alegi singurul lucru care îţi promite ceva mai frumos. Alegi să pleci şi să laşi în urmă sătulă să tot fi tu cea care rămâne. Alegi să te gândeşti şi la tine. Alegi să renunţi la un rău care îţi făcea bine… Realizezi că acela, în esenţă este tot rău.

                             Măcinată de doruri şi dor, mânată doar de speranţe şi vise îţi târăşti paşii mai departe prin viaţă şi încerci să capeţi iarăşi încredere. Încredere că mai poţi iubi. Dar…

                             Nu. Nu mai poţi iubi la fel. Poţi iubi mai bine, mai frumos, mai sincer, mai matur, mai la superlativ. Suferinţa te învaţă să fii puternic, dar îţi împietreşte inima… Totuşi, cel care este un artist destul de bun poate şlefui acea piatră dezvelind un diamant. Acela se poate un considera un om bogat.

                             Iubirea sinceră vine după multe minciuni. Viaţa devine vis după multe coşmaruri. Încrederea o vei pierde de multe ori ca să o poţi regăsi o singură dată, mereu ultima dată. Şi te vor amăgi mulţi până îl vei întâlni pe cel care nu te va dezamăgi.

                             Insomnii… Multe insomnii trebuie să îndure o femeie până să poată avea un umăr pe care să adoarmă… Multe insomnii…  Multe nopţi al căror întuneric creşte mai mult în suflet decât pe cer…

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply