Fidelitatea nu ar trebui să fie o așa mare raritate, ci o normalitate. 

                    Am ajuns să ne îndoim de existența adevăratei fidelități, a acelei dăruiri care îți face simțită prezența între doi oameni care se iubesc cu patimă și sinceritate. Iar de vină sunt toate acele infidelități pe care le-am trăit de-a lungul vieții, infidelități de care, inevitabil, cu toții ne lovim. Poate pentru că trebuie să simțim pe propriul suflet ce înseamnă trădarea, acea trădare care doare și te face să te îndoiești de toate lucrurile frumoase pe care le-ai trăit. 

                    Fidelitatea nu ar trebui să fie o așa mare raritate, ci o normalitate. Nu ar trebui să fie condamnabilă. Pentru că a ajuns să fie condamnabilă. Dacă ești bărbatul unei singure femei ești prost. La fel și dacă ești femeia unui singur bărbat. Cel puțin așa au ajuns să creadă și să spună mulți, aceia care ei înșiși nu pot fi fideli. 

                    Dar eu nu cred în dorințe și porniri de moment care nu pot fi înfrânte. Nu cred că așa ceva pur și simplu se întâmplă fără voia noastră. Eu nu cred că infidelitatea e o greșeală. E o alegere. E o alegere care merită să fie plătită scump și care distruge încrederea aproape definitiv atunci când este descoperită. 

                    Să fii credincios persoanei iubite ar trebui să fie ceva de la sine înțeles. Nu contează dacă ai ocazia să trădezi, dacă ești provocat să o faci, dacă tu crezi că va rămâne un secret pentru totdeauna. Și nu contează cât de mult ți-ai dorit să simți cum e de fapt acel sentiment. De fapt, toate motivele pe care ți le atribui ca fiind circumstanțe atenuant sunt de fapt scuze. Iar pentru astfel de greșeli să știi că nu există scuze. 

Foto: Marvin Meyer

 

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts