Faţă de suflet suntem cel mai datori!

                  ,,…E prea mult ! Uneori chiar e prea mult ! Se adună toate, te răscolesc până în măduva oaselor şi apoi te lasă fără nlarge (18)imic, cu sufletul gol. Uneori dezamăgirile sunt prea mari, neîncrederea macină mult prea mult, iar tristeţea întunecă mai mult decât poate lumina speranţa. Minciunile se resimt mai puternic, rănesc mai adânc, cuvintele provoacă şi ele suferinţă, iar sufletul e chinuit de toate acestea şi se retrage distrus undeva într-un colţ de inimă ca să se refacă…”- 12 feb. 2013

                   ,,..Îi sunt datoare sufletului meu. Fiecare dintre noi îi e dator sufletului său. A renăscut din rămăşiţe, are în continuare putere să lupte, încă are încredere în oameni deşi ştie că poate fi rănit iarăşi. Nu a renunţat să creadă cuvintele, e încă naiv, dar e sufletul meu şi îi mulţumesc că se reface… că mă reface şi pe mine. Încă poate iubi, poate avea încredere, poate spera că va apărea şi fericirea. Îi sunt datoare… şi niciodată nu cred că mă voi putea revanşa…” – 28 martie 2013

                  Am învăţat că nimic nu e permanent, în special greutăţile şi necazurile, în special suferinţele… Toate trec odată cu timpul, dar din păcate toate lasă urme. Rănile se cicatrizează, dar cicatricea rămâne o amintire vie a ceea ce a fost pentru că nici timpul nu poate vindeca orice. Să ne protejăm sufletul la fel de mult cum ne protejăm faţa. Profunzimile ascund lucruri mai frumoase decât aparenţele !

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply