Eu nu mă rog de oameni, nu îi implor să mă iubească. Îi las să plece sau plec pur și simplu. Am învățat să renunț atunci când e cazul fără să mai consider că am pierdut ceva. Uneori și celălalt pierde. 

                            Un mare imperativ al vieții este să înveți că trebuie să și renunți în viață, dar și când anume să o faci. E bine să renunți atunci când ai mai multe de pierdut decât de câștigat, e bine să renunți atunci când eforturile nu îți mai sunt apreciate, e bine să renunți atunci când locul e altul și nu te mai regăsești acolo unde ești, alături de cine ești. Și e bine să renunți când îți dai seama că toată iubirea ta nu va primi niciodată un răspuns meritat sau atunci când, orice ai face, oricât ai oferi, celălalt nu e mulțumit și nu apreciază pentru că are impresia că i se cuvine. 

                            Eu nu mă rog de oameni, nu îi implor să mă iubească. Îi las să plece sau plec pur și simplu. Am învățat să renunț atunci când e cazul fără să mai consider că am pierdut ceva. Uneori și celălalt pierde. Poate oamenii care iubesc cel mai mult sunt și cei care suferă cel mai mult, dar asta nu înseamnă că ei sunt cei care au pierdut. Off, nu. Dacă iubești, nu ai cum să pierzi. Poți pierde doar dacă nu iubești, dacă nu încerci, dacă nu te zbați pentru fericire și aștepți să o primești de-a gata. De pierdut, pierd tocmai aceia care ar fi putut iubi și au ales s-o lase pe mai târziu, pierd aceia care au fost fericiți cu dragostea ce le era oferită, dar au spus că li se cere prea mult atunci când le-au fost adresate anumite reproșuri. 

                            Eu știu să iubesc și aș merge departe, al dracului de departe pentru omul iubit, iar dorul meu nu s-ar limita la un mesaj sau apel terminat după câteva minute amărâte, aș face într-adevăr ceva. Eu știu să mângâi, să alin și să alint, să fiu prezentă. Dar știu să și plec, să renunț, să merg mai departe. Eu nu mai bat la uși care mi s-au închis și nu mai intru în suflete în care nu am fost primită cu căldură.

 

 

 

Foto: A. L.

 

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts