Ești omul care visai să fii când erai doar un copil?

                       Dacă să spunem că într-o zi te-ai întâlni cu tine însuți, când erai copil și creai vise, nu căutai scuze, te-ai face mândru de omul care ești? Te-ai face să îți dorești să crești? 

                       Ești omul care visai să fii când erai doar un copil? Ești?

                       Cu toții am fost copii și am avut planuri, ne-am făcut speranțe, am visat. Și am vrut să creștem. Am vrut atât de mult să creștem. Iar acum am vrea atât de mult să putem fi din nou copii. Dar nu se poate. Și singurele datorii pe care le avem față de copiii din noi sunt să ne facem pe noi înșine mândri de cei care suntem acum, să ne ținem promisiunile și să încercăm să ne împlinim dorințele. Sau cel puțin să fim ca oamenii pe care îi admiram când eram mici. 

                       Să știi că nu e niciodată prea târziu să îți împlinești vise mai vechi, uitate. Nu e niciodată prea târziu să respecți acele promisiuni pe care ți le-ai făcut ție. Și nu e niciodată prea târziu să fii adultul care ai vrut să fii pe vremea când erai doar un copil. 

                       Din când în când ar fi frumos să ne dăm voie să fim iar copii și să visăm, să ne rugăm pentru lucruri prostești și absurde. Ar fi frumos să încercăm cu riscul de a cădea, de a ne durea. Ar fi frumos să ne stabilim din nou țeluri prea înalte de care în secret să ne fie teamă, nu doar unele mediocre pe care suntem siguri că le vom atinge.

                       Încă mai poți fi modelul pe care ți-ai fi dorit să îl ai acum mulți ani. Încă mai poți. Dar trebuie să vrei. Și, din păcate, oamenii mari stau prost la capitolul voință, așa-i? 

Foto: Annie Spratt

 

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts