Ea îşi trăieşte suferinţa cu zâmbetul pe buze.

                                       Ştii acea pereche de pantofi cu tocuri înalte în care ea arată atât de bine? Dar ştii şi acele răni pe care le are la sfârşitul zilei din cauza acelor pantofi? Asta nu mai ştii…

                                       Ştii acel zâmbet minunat pe care îl afişează mereu fără pic de reţinere? Dar ştii şi ce răni pe care ea le are în suflet dor atunci când vrea să zâmbească şi îşi aminteşte că de fapt nu e fericită? Nici asta nu ştii…

                                       O femeie îşi va purta întotdeauna rănile din suflet lăsate de un bărbar la fel cum le suportă pe cele lăsate de pantofi. Cu zâmbetul pe buze. Capul sus. Şi privirea înainte. Nu trebuie să ştie nimeni ce răni te dor. Oamenii te invidiază pentru fericire şi sunt fericiţi atunci când suferi. Aşa e mai bine… Să nu ştie nimeni ce răni te dor.

                                       Să nu ştie nimeni… E de ajuns că ştii tu mai bine ca oricine şi că la sfârşitul zilei, după ce îţi scoţi pantofii şi renunţi la zâmbetele false, poţi să suferi în tăcere şi poţi pune pansamente reci peste rănile care ard şi dor. Până a doua zi când totul trebuie luat de la capăt.

                                       Oricum… La un moment dat te obişnuieşti. Se obişnuieşte şi sufletul. Începi să te vindeci. Începi să fii fericită, nu doar să zâmbeşti fals. Te desprinzi de trecut şi accepţi prezentul. Aştepţi viitorul. Aştepţi iubirea. Fericirea…

                                       O vei vedea fericită şi o vei invidia pentru acea fericire, dar poate nu vei şti niciodată că sufletul ei e plin de lacrimi, iar zâmbetele acelea frumoase nu sunt decât un paravan care îi ascunde nefericirea. 

                                       O femeie ştie că poate fi fericită lângă oricine, dar că nefericită poate fi doar lângă cel care o poate vindeca de tristeţe. Dacă nu poţi, atunci nu vei şti când are nevoie de ajutor. Atât… Şi nimic mai mult…

Foto: We Heart It

large (1)

 

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply