Ea e ultima zi de vară… Nu ai vrea să plece niciodată… Dar ea pleacă.

                                         Ea e ultima zi de vară… Nu ai vrea să plece niciodată… Dar ea pleacă. Tu realizezi că ai pierdut-o în fiecare zi câte puţin spunându-ţi că mai ai destul timp să te bucuri de ea şi de tot ce îţi poate oferi. Ea e ca ultima zi de vară… Te obligă să îţi iei rămas bun de la ceva ce ai aşteptat mult timp şi urmează să mai aştepţi. Ea rămâne plecată în trecut. Tu vei aştepta o altă ea, nu o vei aştepta pe aceeaşi.

                                         E ca ultima zi de vară… Îţi oferă destul timp cât să ştii… Să ştii că a fost toată numai a ta şi că ţi-a aparţinut cu tot ceea ce te putea face fericit… Îţi oferă destul timp să ştii că acum nu mai e destul timp cât să îţi aparţină şi să te facă fericit pentru că… Pleacă…

                                         Şi după ce pleacă ? Rămâi într-o toamnă a regretelor. Te gândeşti la toate planurile pe care le aveai înainte să o ai pe ea şi pe care le-ai lăsat de azi pe mâine atunci când le puteai materializa… O toamnă a regretelor şi totuşi o toamnă în care tu, ca bărbat culegi roadele singurătăţii… Roadele dulci ale singurătăţii, nu?

                                         Apoi urmează pustiul… Abia apoi urmează pustiul iernii şi al adevăratei singurătăţi. Bărbaţii se bucură de libertate atunci când rămân singuri… Singuri… Oare de ce realizează atât de târziu că libertatea este, adesea, soră cu singurătatea… Oare nu te poţi simţi liber lângă cea care te iubeşte?

                                         În pustiul iernii începi să visezi iarăşi la vară. Îţi faci planuri. Spui că va fi minunat. Dar o vei pierde şi pe viitoarea. Şi tot pierzând îţi vei da seama că greşeşti lăsând de azi pe mâine sentimentele. Atunci nu vei mai pierde timpul.

                                         Încearcă să conştientizezi aceste fapte mai devreme, nu în ultima zi de vară, atunci când ea deja închide uşa în urma sa.

Foto: We Heart It

large (24)

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply