E prea târziu pentru păreri de rău, întoarceri înapoi, regrete, promisiuni și pentru noi. Așa că te rog frumos să înțelegi că, deși ți-am permis să dai buzna în sufletul meu, încălțat și plin de noroiul unor iubiri toxice, deși m-am luptat să te fac un om mai bun și am dat tot ce am avut mai frumos pentru tine, deși te-am lăsat să pleci atunci când ai avut chef, chiar dacă am suferit mult, nu am să-ți permit niciodată să stai în ușă și să mă ții pe loc. Am ezitat prea mult. Te-am așteptat prea mult. Iar adevărul e că… Nu meriți!

                                    Nu știm niciodată cât să așteptăm, cât să sperăm, cât să ne mai facem iluzii și planuri. Dar simțim când trebuie să încetăm. Ne săturăm să depunem eforturi în zadar, să ne chinuim sufletele, să credem că îi cunoaștem pe cei care ne-au demonstrat deja că nu sunt așa cum credeam noi că sunt.

                                    Nu știm niciodată cât trebuie să îi iertăm unui om, câte trebuie să îi răbdăm. Pentru că întotdeauna există o mică parte din noi care ne cere să mai trecem cu vederea, să rămânem. Întotdeauna parcă iubim prea mult pentru a avea curaj să renunțăm, deși  cei pe care îi iubim ne fac rău și ne obligă să devenim tot mai reci.

                                    Și cu toate astea, sunt momente în viață în care trebuie să pui punct și să începi de la capăt cu alte speranțe, alte iluzii, cu alți oameni pentru că trecutul nu îți mai oferea nimic nou, nimic frumos, nimic de durată. Cu toate astea nu putem ierta la nesfârșit anumiți oameni care continuă să greșească, nu putem spera că lucrurile distruse definitiv vor mai putea fi reparate, nu putem spera că totul se va schimba… Atunci trebuie să mergem mai departe pentru că altceva nu se mai poate face. Atunci e pur și simplu mult prea târziu…

                                    E prea târziu pentru păreri de rău, întoarceri înapoi, regrete, promisiuni și pentru noi. Așa că te rog frumos să înțelegi că, deși ți-am permis să dai buzna în sufletul meu, încălțat și plin de noroiul unor iubiri toxice, deși m-am luptat să te fac un om mai bun și am dat tot ce am avut mai frumos pentru tine, deși te-am lăsat să pleci atunci când ai avut chef, chiar dacă am suferit mult, nu am să-ți permit niciodată să stai în ușă și să mă ții pe loc. Am ezitat prea mult. Te-am așteptat prea mult. Iar adevărul e că… Nu meriți!

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts