E ceva nobil în fiecare femeie care poate transforma toată suferința provocată de alții în putere. 

                                  Viața ne învață, cu timpul, că nu trebuie să așteptăm ca altcineva să ne construiască imperii în suflet, că nu trebuie să așteptăm să ne facă alții femei mai frumoase. Și nu mă refer la frumusețea fizică. Dar, cu toate astea, e o vreme în care ne punem toate speranțele în anumiți oameni și în sentimentele pe care ei ni le oferă. Și nu e nimic rău în a-ți face speranțe și în a visa. Doar că se întâmplă ca acei oameni care ți-au dat aripi să te îndrepți către cer, să ți le frângă fără să ai vreo vină și fără să te avertizeze. 

                                  Iar asta doare. Doare nespus de mult să începi o altă viață, de una singură, după ce te-ai obișnuit să trăiești una în doi. Doare să te întorci în trecut și cu toate astea nu te poți abține să o faci. Fiecare amintire doare, fiecare Te iubesc! care știi că nu își mai are rostul… Fiecare plan zdrobit cu cruzime înainte să devină realitate. 

                                  Dar… E ceva nobil în fiecare femeie care poate transforma toată suferința provocată de alții în putere. E ceva nobil în puterea ei de a merge mai departe fără să lase trecutul să îi umbrească prea mult prezentul. Și… E ceva nobil în fiecare femeie care, cu toate că a fost rănită, are curajul să spere, să aibă încredere și să iubească din nou. Cu mai multă ambiție. Cu mai multă hotărâre. Și mult mai frumos. Deși e conștientă că s-ar putea sfârși la fel de urât, știe că, în iubire, pot fi fericiți doar aceia care riscă.

                                  Însă e trist că unii nu își dau seama că un om puternic mai poate să și obosească. E trist că foarte puțini sunt aceia care își dau seama că și un suflet obosit e tot la fel de nobil. 

 

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts