Dragul meu, dacă doar orgoliul ne desparte, să ştii că tu ai kilometri întregi de orgoliu.

                                         Dragul meu, dacă doar orgoliul ne desparte, să ştii că tu ai kilometri întregi de orgoliu. Şi numai dacă printru-un miracol ar ajunge atât de mare încât să dea ocol la întreg pământul, poate numai atunci am reuşi să fim împreună, căci altfel vom face mereu aceleaşi greşeli, tu îţi vei lăsa orgoliul să crească, iar eu voi merge după el, de-a lungul lui, în spatele tău, dar niciodată în dreapta ta aşa cum ar fi normal. Mă vor durea picioarele să-ţi merg desculţă prin suflet, mă va arde arşiţa nepăsărilor tale şi voi vrea să mă întorc, să plec, să te las. Voi pleca, aşa cum fac de obicei, dar mă voi răzgândi şi voi reveni ca să mă conving că totuşi mi-e imposibil să îţi trec dincolo de orgoliu. Ai kilometri întregi de orgoliu, dragule, şi ne despart, ne lasă să ne atingem pielea, privirile, tâmpele, dar nu ne dau voie să ne atingem sufletele, le ţin departe, departe unul de celălalt. Şi aşa se face frig. Aşa se face iarnă între doi oameni în mijlocul verii.

                                         Eu am kilometri mei de ezitare şi nesiguranţă. De unde să ştiu dacă să plec şi de unde să ştiu dacă să rămân? Se pare că fiecare are de fapt câte un drum care duce spre celălat, doar că la un moment dat ele ori de despart din nou, ori continuă să meargă unul lături de celălalt. Cred că avem de ales. Întotdeauna ar trebui să avem de ales. Şi în iubire, se întâmplă adesea faptul tragic de a nu te mai putea întoarce pe un drum pe care l-ai părăsit şi ţi l-ai închis, atât ţie cât şi celuilalt care ar fi mers cu drag în dreapta ta de-a lungul său. 

                                         Dragul meu, ai kilometri întregi de orgoliu care ne despart. Am kilometri întregi de ezitări, aş sta, dar aş şi pleca, aş aştepta să te hotărăşti, dar te-aş trimite şi la dracu’, te-aş iubi sau aş renunţa la amăgirile tale. Nu ştiu… Sunt kiometri întregi care ne despart sufletele, şi uneori nu e nimic care să ne despartă trupurile. Probabil asta doare cel mai tare.

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply