Despre ea…

                   ,,Ţi-aş spune o poveste, dar mi-e teamă că n-o vei aprecia la adevărata sa valoare, mi-e teamă că te vei plictisi şi că nu vei înţelege de ce este atât de frumoasă şi de specială.

                   E o poveste despre ea. Despre cât de minunată putea fi şi despre sufltul ei extraordinar. Dar cum n-am altceva mai bun de făcut, sper că vei înţelege.

                  Împlinisem doi ani de când eram împreună şi imediat după terminarea programului trebuia să ne întâlnim la restaurantul nostru preferat. Un loc frumuşel, nu prea aglomerat.  Acolo serveau cel mai bun tiramisu, prăjitura ei preferată. La ora 4 P.M. terminam amândoi programul, dar în jurul orei 3 m-a lăsat baltă baterie telefonului şi cum necazurile nu vin niciodată singure s-a întâmplat să fiu nevoit să rămân două ore peste program din cauza unui client important. N-am putut să o anunţ că nu voi ajunge la timp şi eram sigur că se va supăra. Cine nu ar face-o?… Ei bine, ea. O cunoşteam destul de bine încât să ştiu că mă iubeşte destul cât să mă aştepte şi o veşnicie aşa că am vrut să trec mai întâi pe la restaurant ca să mă asigur că a plecat acasă. Ceva îmi spunea că e încă acolo. Am zărit-o imediat la masa de la fereastră. Acolo era locul său preferat. Citea o revistă. Nu ştiam cum să-i explic tot ce se întâmplase şi îmi era teamă că nu va înţelege. Imediat ce am vrut să deschid gura, a rostit înaintea mea: 

large

                 – N-ai întârziat prea mult. Ăsta e un record de punctualitate pentru tine.

                 Am avut tendinţa să cred că e sarcastică sau poate supărată, dar zâmbea. M-a văzut foarte confuz şi m-a sărutat cu sete. Nu putea fi supărată…

                -Of… Nu-ţi mai aminteşti, nu? Aşa a început totul. Şi la prima întâlnire ai întârziat, dar mai mult decât acum. Atunci nu te-aş fi aşteptat dacă nu mă întâlneam cu Clara aici, dar acum aş fi făcut-o. Ştiam că în cele din urmă vei ajunge. Vreun client extrem de important care nu putea aştepta până mâine pentru o tranzacţie, aşa-i? Îi urăsc pe aceşti oameni. A.. şi.. Ştiu că ai uitat să îţi încarci telefonul. Eram sigură că vei rămâne fără baterie.

                 A fost uimitoare. Mă aşteptam la orice, dar numai la una ca asta nu. N-am reuşit să îi spun decât ,, Te iubesc”, apoi m-a sărutat din nou. Şi chiar o iubeam cum nu credeam că se poate. Avea dreptate, punctualitatea nu e punctul meu forte. Dar abia atunci am realizat cât de bine mă cunoştea şi cât de mult mă iubea. Ar fi fost dispusă să mă aştepte mult mai mult.

                Cum am spus, poate că nu vei aprecia povestea la adevărata ei valoare. N-ai fost acolo. N-ai cunoscut-o şi nu ştii cât de minunată putea fi. Nu ai habar cât de fericit m-a făcut în acea seară. Ar fi durut enorm să ştiu că i-am distrus acea zi. Pentru mine va rămâne întotdeauna o femeie cu un suflet extraordinar. Poate că toate femeile ar face asta pentru bărbaţii pe care îi iubesc, dar îmi place să cred că ea e unică şi că doar mie mi s-a întâmplat asta, deşi probabil mă înşel.”

 Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply