Despre dor și cât doare.

                           Oamenii spun că noaptea e cel mai dificil să îți lipsească cineva. Pentru că te învăluie negura și te lasă în voia gândurilor, în voia sentimentelor și ești numai tu cu tine însăți, fără vreo cale de a-ți distrage atenția, fără vreun motiv să mai pretinzi că nu îți pasă. Ți se face dor și te doare, îți pare rău că a fost o vreme în care împărțeați aceiași pereți, același pat, aceleași visuri, aceeași viață și era bine, dar ați ales să nu mai fiți unul pentru celălalt tot ce v-ați fi putut fi. Îți strângi genunchii la piept, îți promiți că va fi bine, te superi pe tine pentru momentul de slăbiciune și încerci să uiți. Dar te doare. Poți minți pe oricine vrei că ți-a trecut, că ai mers mai departe… Pe tine totuși cine o să te mintă? Sau… O să poți crede?

                           Dacă e dor… Atunci dor să fie. Și dacă doare, să doară. Nu doar atunci când e noapte, ci mereu. Te cuprinde când te aștepți mai puțin și te macină în fiecare secundă. Uneori te trezești pe stradă buimacă pentru că i-ai simțit parfumul la un străin și știi că nu e el, dar speri să fie el și în același timp speri să nu fie pentru că nu ai avea ce să îi spui. Oficial sunteți străini. Cu amintiri. Păcate. Și trecut. Dar cu nimic comun în prezent.

                           Alteori aștepți grăbită în bucătărie să ți se încălzească mânarea la microunde și te surprinzi așteptându-l să intre din clipă în clipă și să te îmbrățișeze, să te sărute, să te alinte. Nu mai știi ce să faci cu mâinile tale dacă nu-l mângâi pe el, cu sentimentele dacă nu-l iubești, cu tine însăți dacă nu ești  lângă el. Și toate astea te dor. E revoltător uneori faptul că nu poți scoate din suflet atât de ușor un om care nu mai face parte din viața ta. Pe unii nu reușim să îi scoatem niciodată. Rămân acolo. Parte din noi.

                           Într-un final înveți să te împaci cu durerea, toți învățăm. Și dorul trece. Ne trece dorul pentru anumiți oameni și începem să-l resimțim pentru alții, la fel cum facem și cu iubirea. 

                           Iar cel mai nedrept lucru este acela că dorul nu ține cont de vină. Nu contează că a fost vina lui sau a ta. Nu contează că a greșit el sau că ai greșit tu. Dacă ți-a păsat și ai iubit, atunci îți va fi dor. Și e normal să îți fie. 

 

 

 

Foto: Claudia Soraya

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts