Despre cum ajung străini doi oameni care se iubesc – Un articol pe care ar trebui să îl citeşti dacă în sufletul tău încă se mai află îndoieli, dacă încă regreţi ceva sau dacă încă mai cauţi motive pentru a ierta persoanele care te-au rănit…

                                     Sunt unii oameni, ca noi toţi, care au ajuns să se înstrăineze de cei pe care i-au iubit cândva aşa cum nu credeau că se poate. Şi pentru că au iubit, au devenit vulnerabili. Au devenit mai naivi. Au avut încredere. Şi-au deschis inimile, sufletele. Au făcut sacrificii. Au încercat să construiască fericirea cuiva. Au încercat să se schimbe pentru celălalt. Au recurs la compromisuri cu ei înşişi. Dar cu toate astea au fost răniţi. Le-au fost frânte inimile. Sufletele le-au fost zdrobite. Toate crezurile şi sentimentele le-au fost zdruncinate. Iar la final, ei, cei care au iubit cel mai mult, au avut de suferit. Pentru că aşa e viaţa, te zdrobeşte de foarte multe ori şi întotdeauna reuşeşte pentru că îţi pasă. Pentru că iubeşti. 

                                     Şi totuşi nu încearcă să te facă să renunţi la a mai avea încredere în oameni. Nu încearcă să te facă să adopţi indiferenţa. Nu încearcă să te schimbe în vreun fel. Poate, tocmai asta e. Viaţa îi răneşte pe cei care pot îndura cel mai mult. Şi cu cât iubeşti mai mult, cu cât eşti mai puternic, cu cât te încăpăţânezi să nu te schimbi în rău, cu atât te loveşte mai tare. Dar nu pentru că vrea să te facă altcineva. Poate, există ceva mai presus de noi care încearcă să ne demonstreze că întotdeauna putem fi mai buni şi că, poate, nu ar trebui să ne mulţumim cu puţin…

                                     De asta se întâmplă, uneori, să devenim străini de cei pe care, cândva, i-am iubit. Doi oameni nu se înstrăinează pur şi simplu. Ei nu renunţă unul la celălalt pur şi simplu. Există mereu motive. Motive care unora le demonstrează slăbiciunile, iar pe alţii îi fac mai puternici. Doi oameni care s-au iubit devin străini pentru că nu au ştiu ce să facă cu dragostea pe care şi-au purtat-o. Devin străini încercând să fie ceea ce nu sunt, la final, când îşi dau seama că la un moment dat cortina tot va cădea, fie că vor, fie că nu. Devin străini din cauza minciunilor. Din cauza lipsei de încredere. A unor rupturi pe care nu le poate repara nimeni. Oamenii devin străini unii de alţii dintr-un milion de motive, cei care se iubesc. 

                                     Dar adevărul e că… Ei niciodată nu se uită unul pe celălat. Se pot urî. Se pot ignora. Se pot acuza de foarte multe lucruri. Dar nu se pot uita. Nu poţi uita oamenii care ţi-au oferit amintiri. Nu poţi uita oamenii pe care i-ai iubit sau pe cei pe care i-ai rănit. 

                                     Şi dacă în sufletul încă se mai află îndoieli, dacă încă regreţi ceva sau dacă încă mai cauţi motive pentru a ierta persoanele care te-au rănit… Nu uita că le găseşti pe toate în sufletul tău. Trebuie doar să ştii unde să cauţi. Uneori, e bine să te întorci în trecut. Dar nu în acel trecut care doare, ci acolo unde se află amintirile frumoase. Avem dreptul să urâm sau să ne dorim să uităm anumiţi oameni pentru că ne-au rănit. Dar ar trebui să îi iertăm pentru acele amintiri frumoase pe care ni le-au oferit cândva, pentru iubirea pe care le-am oferit-o, chiar dacă nu au ştiut ce să facă cu ea. Aşa-i? 

                                     Iertându-i pe cei care te-au rănit, te vei ierta şi pe tine. Chiar dacă nu vrei să admiţi asta, poate, undeva în sufletul tău există o urmă de vină sau de regret. Este exact ceea ce împiedică fericirea să reapară în viaţa ta. 

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts