De ce beau vin alb astă-seară? Pentru că-l beau doar cu mine şi pentru mine. Vreau să-mi văd reflexia în pahar, să mă încânte ce văd, să gust vinul, să-nghit veninul şi apoi să fiu fericită aşa, singură, eu cu mine însămi.

                                    De ce beau vin alb astă-seară? Pentru că-l beau doar cu mine şi pentru mine. Vreau să-mi văd reflexia în pahar, să mă încânte ce văd, să gust vinul, să-nghit veninul şi apoi să fiu fericită aşa, singură, eu cu mine însămi.

                                    De ce atâta vin? Pentru că m-am săturat să plec, pentru că m-am săturat să plece, pentru că mi-au ajuns aşteptările. De ce nu ceva mai tare? Pentru că nu sunt una din alea care se îmbată de fiecare dată când au ocazia, eu beau doar aşa, de dragul metaforei, în cinstea cui merită, în cintea cui nu merită.

                                    Astă-seară beau un vin alb ca să mă oglindesc în el, ca să mă văd aşa cum m-am făcut singură să fiu pentru că destul m-am văzut în vinul roşu de teamă să nu mă recunosc după ce mi-au făcut alţii. Astă-seară beau cu mine şi-mi torn în două pahare ca să fie treaba treabă. O să-mi vorbesc şi o să mă ascult fără să mă tem că am înnebunit. Chiar am nevoie să mai discut şi cu cineva care înţelege. Am să-mi spun ce mă doare, evident sufletul. Am să-mi spun ce nu vreau să aud, că într-un final n-a meritat nici iubirea, nici suferinţa, nici vindecarea mea. Vindecarea mi-am meritat-o doar eu, iar restul au fost trăite cam degeaba… Ajungem să spunem că am trăit o iubire degeaba, dar din păcate aşa e. Am să mă privesc în ochi şi în loc de tristeţe sau dezamăgire am să citesc putere şi firesc. Am să râd fiind ironică atunci când îmi voi povesti tot ce m-a durut mai tare ca să mă ardă propria-mi ironie, ca să-mi dau seama că nu mai e cazul acum să dezgropăm morţii şi că trebuie să lăsăm trecutul trecutului. 

                                    După atâta taină şi tăcere am să gust vinul, tot de dragul metaforei. N-o să-mi placă, niciodată nu mi-a plăcut, decât atunci când vin la tine îmi place, dar nu mai vin, plec. Am să înghit veninul, amarul, cum vrei tu să-i spui, prefer trădarea, şi apoi am să fiu fericită, nu contează cum, dar am să fiu. Şi aşa singură pot să fiu fericită, mă, eu cu mine însămi.

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

  • Si ce mai conteaza ca au fost 2 sau 20 de ani? Doar nu erai casatorita cu el. Sunteti batrana, doamna? Altfel as putea intelege daca ati trecut peste un divort si nu aveti toata viata in fata, plus ca ar trebui sa beti vin cu voie bune tinand cont ca vi s-a facut practic cel mai mare bine din lume. Zambeste, Dama-de-trefla, ai inteles cine era sa stea langa tine o viata-ntreaga poate!

  • COMMENTS (3)

    1. sarpele 08th martie 2016 at 02:07 -

      Si ce mai conteaza ca au fost 2 sau 20 de ani? Doar nu erai casatorita cu el. Sunteti batrana, doamna? Altfel as putea intelege daca ati trecut peste un divort si nu aveti toata viata in fata, plus ca ar trebui sa beti vin cu voie bune tinand cont ca vi s-a facut practic cel mai mare bine din lume. Zambeste, Dama-de-trefla, ai inteles cine era sa stea langa tine o viata-ntreaga poate!

      Reply
    2. sarpele 08th martie 2016 at 02:03 -

      Atata caz faci, iubi! Asta-i om rau.

      Reply

    Leave a Reply