De azi nu-mi mai e dor de noi!

                                 Cred că a venit în sfârșit timpul să renunț la a mă mai complace în trecut. Eu nu mă agățam de o relație, de un om. Mă agățam de o amintire. De amintirea a ceea ce fuseseră acel om, acea relație. De ceea ce credeam că fusesem eu… Dar am rămas aceeași. Poate doar mai matură și mai responsabilă. Poate doar mai atentă și cu alte dorințe. Dar aceeași.

                                 Încă mai doare, dar nu-mi mai e dor… Nu, nu îmi mai e dor. De ce să îmi mai fie? M-am obișnuit să nu fi aici, să nu te mai găsesc acasă, să nu îmi mai aud numele rostit de buzele tale. M-am obișnuit să trăiesc fără tine, deși nu credeam că voi reuși vreodată să o fac. A fost o vreme în care îmi era teamă că nu voi reuși să trec peste ceea ce a fost între noi. Îmi era frică… Pur și simplu. Nu știam dacă voi reuși să fiu destul de puternică încât să merg mai departe. Mă obișnuisem să fii mereu lângă mine, gata să mă prinzi în caz că voi cădea. Mă obișnuisem să mă strângi la piept în fiecare noapte.

                                 Dar mi-a trecut… M-am dezobișnuit. Mi-au trecut fricile, iubirea, dorurile și tot ce mă împiedica să văd cât de fericită aș putea fi mergând pe propriul drum… Fără să mai ezit pe aceleași drumuri pe care am mers amândoi.

                                 De azi nu-mi mai e dor de noi! Și nu te mai iubesc. Și nu mă mai tem de singurătate sau de iubire. Sunt pregătită să fac față, sunt pregătită să înfrunt greutăți și să rezolv probleme. Sunt pregătită să mă ridic din nou și să mă vindec.

                                 De ce să retrăiesc aceeași relație pe care o știu pe de rost? Și ce rost are să mă tem de ceea ce mi-ar putea rezerva viața? De azi nu-mi mai e dor de noi. De azi încep un alt capitol.

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts