Dacă vrei să fii fericită, renunță la acea parte din tine care a rămas legată de oamenii care te-au dezamăgit. Nu ți-au meritat iubirea, nu îți merită nici dorul. 

                             Din păcate, adesea, le oferim prea multe oamenilor care merită prea puțin. Și continuăm să o facem chiar și după ce ne dăm seama că ei nu merită. Unui om pe care l-ai iubit, deși nu îi mai poți oferi iubire și pui punct alegând să mergi pe un alt drum, continui să îi duci într-o oarecare măsură dorul. Care e tot un fel de iubire, doar că te determină să te gândești și la tine, să realizezi că totuși meriți mai mult. 

                             Dacă vrei să fii fericită, renunță la acea parte din tine care a rămas legată de oamenii care te-au dezamăgit. Nu ți-au meritat iubirea, nu îți merită nici dorul. Fericirea începe imediat ce reușim să renunțăm la lucrurile și la oamenii care ne țin pe loc, care nu mai au nimic de oferit, care, poate, nu au avut niciodată ceva de oferit. 

                             E trist și e crud, dar astfel de lucruri se întâmplă, sufletele ne sunt frânte și, cu toate astea, încă ne gândim la acei oameni care nu ne-au iubit sau nu ne-au iubit destul de mult. E trist că tocmai aceia care pun cel mai mult suflet și se implică în totalitate trebuie să fie și cei care suferă. Dar mergem înainte și, cu timpul, ne obișnuim să renunțăm atunci când trebuie să o facem. 

                             Iar fericirea apare, chiar dacă întârzie uneori. Ceva sau cineva are grijă ca toate datoriile să se plătească până la urmă și fiecare să primească ce merită, ce a oferit. Așa că nu te încăpățâna să trăiești alături de trecut dacă nu mai are ce să îți ofere, nu te teme să renunți la oamenii care deja au renunțat la tine și nu încerca să amâni unele amintiri și momente doar pentru că ți-e frică să nu te rănească cineva din nou. Până la urmă, deja știi cum să te ridici, iar dezamăgirile nu te mai surprind. Ceea ce te-ar surprinde ar fi să primești înapoi ceea ce oferi. Ar fi frumos. Chiar va fi!

 

 

 

Foto: Priscilla Du Preez

 

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts