Dacă nu poți să mă iubești, te rog să pleci. 

                      Dacă nu poți să mă iubești, te rog să pleci. Câteva cuvinte pe care ar fi fost bine să le spun de mai multe ori de-a lungul vieții, dar pe care totuși nu le-am putut rosti niciodată. Pentru mine fiecare om merită la început o șansă. Nu contează dacă alege să își bată joc de ea sau nu. 

                      Eu nu am ținut niciodată cont de trecutul oamenilor și de antecedentele lor în iubire. Nu mi-a păsat. Pentru că ceea ce suntem cu anumiți oameni depinde și de ceea ce ne sunt ei nouă. Iar eu m-am străduit să fiu un om frumos mereu, să își amintească ceilalți cu drag de mine și să spună că, dacă ar fi un lucru care mă definește cel mai bine, atunci iubirea ar fi acela, iubirea sinceră și dezinteresată, iubirea fără prejudecăți. 

                      Nu m-am temut niciodată pentru sufletul meu și din această cauză e plin de cicatrici la fel cum în copilărie îmi erau genunchii plini de vânătăi din cauză că nu mă lăsam niciodată până nu reușeam ce îmi puneam în minte. Pentru mine fiecare despărțire a fost de fapt prilejul unul noi început, iar cei care nu m-au iubit au fost un pas în față către aceia care o vor face și pentru ei. 

                      Dar câteodată ar trebui să impun de la început anumite limite. Să nu îi dau chiar totul unui om care mă amăgește cu puțin. Ar fi bine să îi invit să plece pe oamenii care sunt doar curioși sau doar în trecere. Pentru că cel mai mare rău mi l-au făcut curioșii și călătorii, pentru că lor întotdeauna le este ușor să plece. Se pricep să plece. Iar eu nu mă prea pricep să rămân. Am fost nevoită să învăț. Încă învăț. 

                      Dacă nu poți să mă iubești, te rog să pleci. Oricum o vei face mai târziu. 

Foto: Sandrachile 

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts