,,Dacă aş şti că e pentru ultima oară când îi scriu ceva, aş fi sincer, i-aş spune că de fapt am iubit-o mai mult decât credea ea şi mai mult decât eram eu dispus să recunosc. I-aş spune că regret că am lăsat-o să mă lase. Asta i-aş spune.”

                                       ,,Dacă aş şti că sunt ultimele cuvinte pe care le citeşte de la mine… Chiar contează ce i-aş scrie? Până la urmă e fosta, e fosta fostei fostei celeilalte, probabil nici nu-şi mai aminteşete de mine. Ah, dar stai, voi femeile vă amintiţi orice, probabil ştie şi ce purtam când am scos-o în oraş prima dată, eu nici nu mai ştiu unde am fost. 

                                       Sunt vreo 20 de ani, cred, de când am fost împreună, ştiu că are copiii la liceu, dar am înţeles că ar fi divorţat, nu ştiu însă motivele. E o femeie extraordinară, nu cred să se fi schimbat cine ştie cât pentru că face totul parte din ea, asta nu se schimbă. Habar n-am de ce mă întrebi aşa din senin ce i-aş scrie. Aş fi al dracu’, al dracu’ de sincer. I-aş spune că am iubit-o şi că nu regret nimic, ba, chiar i-aş spune că am suferit după ea. La vârsta aia noi nu realizam că viaţa e serioasă, mie nu-mi păsa dacă ea suferă după mine, îmi doream să sufere, îmi spuneam ,,Uite, bă, că ţine la tine. Asta face orice numai ca să fiţi voi împreună” Aveam impresia că ea e undeva la picioarele mele şi eu sunt centrul universului. Îmi aduceam aminte s-o mai sun acasă, pe fix, că n-aveam smartphon-uri, printre beţiile de la discoteci şi golăneala din timpul zilei. Adesea răspundea mama ei. Femeia aia avea un fel de complicitate în voce de fiecare dată când îmi spunea că o cheamă imediat, deşi ea era deja lângă telefon şi-i făcea semne să-i dea receptorul mai repede. 

                                       Da, ştiu, am deviat de la subiect. I-as scrie că-mi pare rău pentru cât a plâns pentru mine, ştiu că nu merita tot ce i-am făcut. Mi-aş cere iertare pentru faptul că am înşelat-o şi cu alea două, ştie ea care. I-aş mulţumi că mi-a făcut viaţa frumoasă şi că mi-a oferit doi ani extraordinari din viaţa ei, acei ani pe care probabil ea regretă că i-a petrecut alături de mine. I-aş spune tot ce nu i-am spus atunci pentru că era sub demnitatea mea să o fac. Nu ştiu… N-aş vrea să-i scriu, aş vrea să-i vorbesc, să văd cum îmi evită privirea. Nu mi-o imaginez decât pe banca din faţa blocului, acum m-aş lăsa în genunchi în faţa ei şi i-aş săruta mâinile.

                                       De ce râd? Râd pentru că acelaşi eu de atunci îmi suflă şi acum în ceafă şi îmi zice ,,Taci dracu din gură, acum ai cere-o pe nevastă”. Are dreptate, dar sufletul ei e un zbor spre fericire pe care eu l-am ratat acum mulţi ani. N-am ce să fac. Dacă aş şti că e pentru ultima oară când îi scriu ceva, aş fi sincer, i-aş spune că de fapt am iubit-o mai mult decât credea ea şi mai mult decât eram eu dispus să recunosc. I-aş spune că regret că am lăsat-o să mă lase. Asta i-aş spune.”

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

  • COMMENTS (16)

    1. Ioana 07th noiembrie 2016 at 14:49 -

      Mamă, cât de frumos și cât de adevărat ! ?

      Reply

    Leave a Reply