Dacă aş fi bărbat, aş vrea să mă întorc în trecut să-mi dau o palmă de fiecare dată când am rănit-o, dar pentru că sunt femeie nu pot să sper decât că şi-a dat seama şi el câte palme trebuia să-şi dea ca să se trezească la realitate.

                                Dacă aş fi bărbat poate aş fi la fel ca ei, aş răni, aş fi indiferent, nu mi-ar păsa. Aş face duzini de greşeli ştiind că ea e bună şi iartă, ştiind că e puternică şi nu renunţă uşor, ştiind că mă iubeşte şi nu mă poate părăsi. Probabil nici nu mi-aş da seama că o pierd definitiv, iar când mi-aş da eu seama probabil ar fi deja prea târziu să mai pot deschide acea uşă pe care la plecarea ei a trântit-o cu foc, fiind ofticată că a trăit lângă un prost care n-a ştiut să o strige atunci când s-ar fi întors fără ezitare din drum. Şi dacă aş fi bărbat, mi-aş dori să mă pot întoarce în trecut să-mi dau o palmă, să-i arăt prostului ce face şi cum o pierde… Ca mulţi alţi bărbaţi, aş avea multe palme să-mi dau, dar aş fi perfect de acord să-mi învineţesc şi ochii numai să ştiu că asta poate schimba ceva, numai să ştiu că asta o poate întoarce pe ea înapoi. 

                                Dar sunt femeie şi nu am ce să fac, nu-mi rămâne decât să sper că şi-a dat singur seama de câte ori trebuia să-şi ia palme de la propria conştiinţă. Nu-mi rămâne decât să sper că a învăţat şi el ceva, şi anume că ceea ce nu iubim la timp nu mai avem voie să iubim niciodată. Dar totuşi cred că şi eu m-aş întoarce în trecut să-mi dau câteva palme din cauză că n-am plecat mai repede, că n-am vrut să înţeleg mai repede că nu-i păsa. M-aş întoarce în trecut să-mi spun ,,Du-te, femeie, acolo unde ţi-e iubirea, nu vezi că aici dai doar de dezamăgiri?” Dar am învăţat şi eu că până nu se convinge de faptul că e totul pierdut, o femeie nu renunţă sub nicio formă la iubirea pe care crede că încă o mai poate salva. 

                                Dacă aş fi bărbat, aş vrea să mă întorc în trecut să-mi dau o palmă de fiecare dată când am rănit-o, dar pentru că sunt femeie nu pot să sper decât că şi-a dat seama şi el câte palme trebuia să-şi dea ca să se trezească la realitate. 

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply