Dacă ai crezut că am să te pot ierta la nesfârşit, sper că ţi-ai dat seama că te-ai înşelat. Decât alături de un om care să mă întristeze în fiecare zi, mai bine singură şi fericită.

                                   Am iertat mult. Am iertat fapte şi cuvinte pe care nu am crezut vreodată că am să le iert, dar pusă în faţa momentului în care cel mai drag om mi-a greşit, am fost nevoită să trec peste orice aşteptare şi să spun că va fi totul bine. Am iertat oameni pe care îmi promisesm de nenumărate ori că nu îi voi ierta, dar, ca de fiecare dată, am făcut-o. 

                                   Uneori sau de cele mai multe ori, oamenii pe care îi iertăm de fiecare dată când greşesc, indiferent ce greşeală ar face, ajung să se obişnuiască aşa. Ajung să creadă că merită să fie iertaţi. Ajung să creadă că li se cuvine. Şi, în cele din urmă, ajung să creadă că nici nu mai greşesc, ci fac doar ce au făcut din totdeauna… Rănesc!

                                   Dar oare cât să mai şi ierţi? Cât să  te mai doară sufletul în timp ce spui cu zâmbetul pe buze că eşti bine? Obosim să fim buni. Obosim să iertăm. Şi obosim să mai sperăm că cei care rănesc şi greşesc se vor schimba sau îşi vor da seama cât rău au făcut… Obosim să aşteptăm ceva ce ştim că nu va veni… Obosim să ducem dorul a ceva ce de fapt nu am avut niciodată. 

                                   Atunci când obosim de astfel de oameni, cel mai bine e să plecăm departe de ei, chiar dacă ştim că va dura. Aceşti oameni oricum nu se schimbă. Trăiesc mereu cu impresia că nu ai făcut destul pentru ei şi că ai renunţat fără motiv. Aceşti oameni oricum îşi învaţă lecţiile mult prea târziu, atunci când deja te doare sufletul prea tare ca să mai simţi ceva frumos pentru ei. 

                                   Dacă ai crezut că am să te pot ierta la nesfârşit, sper că ţi-ai dat seama că te-ai înşelat. Decât alături de un om care să mă întristeze în fiecare zi, mai bine singură şi fericită. 

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts