Cuvinte nerostite

                                Sunt acele sute de cuvinte care dau pe afară de viaţă, dar pe care alegem să le îngropăm în tăcere. Sunt acele cuvinte după care am tânjit atât de mult, dar pe care tu n-ai putut să mi le spui vreodată. Sunt acele vorbe care au puterea să unească şi să dezbine. Să aproprie şi să înstrăineze doi oameni. Să ridice sau doboare un biet suflet.

                               Cuvintele nerostite de noi sunt şoaptele pe care ni le-a răpit vântul. Mai întâi le tace şi el. Apoi le îngână şoptit. Le rosteşte cu glas tremurând. Se înfurie şi începe să le strige. Dar noi suntem surzi. Nu-l înţelegm. Iar cuvintele nerostite de noi rămân doar cuvinte nerostite vreodată… De noi…

                               Urme de teamă, parfum de îndoieli sau semn de mult prea profund adevăr. Toate astea se prefac în cuvinte nerostite de noi. În tăcere. Acea tăcere care strigă tot ce noi nu avem destul curaj să rostim. Acea tăcere care apasă şi doare…

                               Sentimente puternice, lipsa dorinţei de confirmare a ceva ce e de la sine înţeles că există, perfecţiunea subiectivă. Toate astea se prefac în cuvinte nerostite de noi. În tăcere. Acea tăcere care înghite vorbele goale care nu îşi au rostul. Acea tăcere plăcută pe care nu vrei s-o înlături.

                               Cert e că, orice ar exprima aceste cuvinte nerostite, ele pot fi descrise ca fiind un gol adânc, dar care dă pe afară de conţinut. Exprimă. Transmite. Se face simţit. Nu se pierde în nimic. Are semnificaţie.

                                                    Cuvinte nerostite…

                               Sunt acele sute de cuvinte care dau pe afară de viaţă, dar pe care alegem să le îngropăm în tăcere. Sunt acele cuvinte după care am tânjit atât de mult, dar pe care tu n-ai putut să mi le spui vreodată. Sunt acele vorbe care au puterea să unească şi să dezbine. Să aproprie şi să înstrăineze doi oameni. Să ridice sau doboare un biet suflet.

Foto: We Heart It

large (43)

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply