Crezi în etern?

                            Cred în etern, cred în nemurire, cred în infinit. Dar cred în eternul unei clipe, în nemurirea amintirilor şi în înfinitatea sentimentelor. Toate acestea există. Le trăiesc, le doresc, le am.

                           Într-o lume în care toate sunt efemere, iar adevărul este doar pe jumătate adevărat şi sincer, încă mai există etern şi lucruri care să dăinuie. Încă mai există căi spre nemurire şi infinit. 

                          Cuvintele… Cuvintele, odată rostite, se risipesc în văzduh şi sunt înghiţite de cer, dar sentimentele pe care le provoacă dăinuie. Rămân în suflet… Iar sufletul nu va muri niciodată.

                          Privirile… Privirile se sting şi ele odată cu fiecare clipă, dar adâncimea lor fără margini, nu se risipeşte în acelaşi chip. Se prefac în amintiri frumoase. Rămân.

                          Noi nu putem trăi veşnic, dar faptele noastre, gândurile noastre, sentimentele… Iubirea… Of, iubirea… Cea mai sigură cale spre etern… Toate astea vor dăinui, iar noi vom dăinui prin ele.

                         Sau artiştii… Ei se duc la un moment dat, pleacă dintre noi, dar arta lor… Arta lor rămâne. Dăinuie. Nu se pierde niciodată în timp. Se prinde de etern şi ea.

                         Tu vrei să fim artişti? Iubirea noastră să ne fie artă… Vrei? Să rămână aici, în real, în concret, chiar şi după ce vom fi plecat de mult timp. Vrei?

                         Eu cred în etern, cred în nemurire, cred în infinit. Dar cred în eternul unei clipe, în nemurirea amintirilor şi în înfinitatea sentimentelor. Există. Le-am trăit. Le-ai trăit şi tu. Dar tu crezi în ele?

                         Spune-mi, crezi în etern?

Foto: We Heart It