Clădeşti o iubire frumoasă în ani şi o distrugi într-o clipă.

                                                 Clădeşti o iubire frumoasă în ani şi o distrugi într-o clipă. Toată iubire mea, a ta şi a fiecăruia dintre noi se clădeşte pe încredere, iar încrederea se capătă în ani şi se distruge într-o secundă de prostie sau iresponsabilitate.

                                                 Iubirea e un joc de împrejurări care ne aduce tot ce ne-am fi putut dori vreodată. Nu ai nimic şi dintr-o dată te trezeşti că primeşti totul fără să ştii dacă meriţi sau nu, fără să ai habar cum s-a întâmplat totul pentru că totul se întâmplă atât de repede. Iubirea te loveşte în suflet şi nu te doare, îţi face plăcere să o simţi cum umple tot golul din inimă cu imaginea unei singure persoane.

                                                 Păcat că atunci când primim totul fără să merităm, fără să ştim cum, de ce sau de unde, nu ne este foarte greu să dăm cu piciorul la tot ce am clădit iubind. Am acordat încredere ca un om naiv ce sunt şi m-am lăsat dusă de val, am avut încredere oarbă în omul iubit şi am refuzat să-mi pun întrebări. La fel a făcut şi el, doar că în timp ce eu eram naivă, el era iresponsabil, era prea ocupat să construiască zidul înalt dintre noi, iar eu nu ştiam cum să fac să ajung iarăşi la el. Eu alergam spre el, dar el fugea de mine şi am fost nevoită să accept faptul că nu mai pot să-l prind din urmă. Totul se năruie într-o secundă. Atât îţi ia să spui ,,Pleacă!”. Şi totul se continuă în alte câteva minute în care recunoaşte totul ,,Da, e adevărat tot ce îndrugi tu acolo, dar nu vreau să aud că e numai vina mea. E vina amândurora. Tu nu ai fost în stare să mă păstrezi lângă tine şi din cauza asta am fost nevoit să fac ce-am făcut.”

                                                 Aşa se duc pe apa sâmbetei ani scumpi din viaţă. Aşa pierzi definitiv un om şi-i laşi în suflet răni adânci. Dar în cele din urmă ajungem să fim egoişti şi faţă de cel iubit, nu ne mai pasă, nu? Poate fi rănit, poate fi prăbuşit, cui îi pasă de tot ce s-a dus? Suntem prea ignoranţi ca să ne mai pese de ce a fost şi de ce ar fi putut fi dacă… Nu eram ignoranţi. Aşa-i, dragule?

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply