Cel mai frumos cadou pe care poţi să-l oferi omului iubit e timpul. Timpul în care îl priveşti, timpul în care asculţi, timpul în care îl înţelegi, timpul în care îi duci grija, timpul în care îl iubeşti. Şi fiecare oferă după posibilităţi, unii câteva zile, alţii câţiva ani, foarte puţini o viaţă întreagă.

                                        Să priveşti în trecut atunci când el te doare e ca şi cum te-ai ridica doar ca să te poţi împiedica de acelaşi hop. Cel mai frumos cadou pe care poţi să-l oferi omului iubit e timpul. Timpul în care îl priveşti, timpul în care asculţi, timpul în care îl înţelegi, timpul în care îi duci grija, timpul în care îl iubeşti. Şi fiecare oferă după posibilităţi, unii câteva zile, alţii câţiva ani, foarte puţini o viaţă întreagă. Dar nu are rost să mai oferi acest cadou atunci când el nu poate fi apreciat, atunci când nu mai e cazul, atunci când ar trebui de fapt să ţi-l oferi ţie. Cel mai frumos cadou pe care poţi să ţi-l oferi ţie este să ierţi şi să te ierţi, să te împaci cu trecutul, nu să-l priveşti continuu ca şi cum ai vrea mereu să te întorci acolo. Sunt alte momente de care să te bucuri în viitor. Sunt alte hopuri de care să te împiedici mai târziu, unele care să te facă mai puternică, unele care să te înveţe lecţii noi. 

                                        Şi cred că aici voiam să ajung, la faptul că pur şi simplu nu mai are rost să iubim oameni care nu ne iubesc, nu mai e necesar să le oferim din timpul nostru atâta vreme cât ei nu câştigă nimic pentru că sunt ignoranţi, iar noi nu facem altceva decât să pierdem… timp…  pentru că suntem naivi. Suntem încăpăţânate şi nu vrem în ruptul capului, de ale dracului ce suntem atunci când iubim cu foc, să renunţăm la cei care au renunţat la noi. Ne aşezăm acolo, în trecut, şi aşteptăm să ne aştepte toate pe noi, şi timp şi iubire şi viaţă. Dar nu ne aşteaptă nimic, toate îşi urmează cursul firesc, iar noi ori înţepenim acolo în singurătate ori ne trăim viaţa şi încercăm să fim fericite. Cel mai frumos cadou e tipul oferit cu iubire, cea mai mare pedeapsă este să-l oferi prea multă vreme celui care nu apreciază. Ai grăjă cui oferi timpul tău pentru că nu-l vei putea lua niciodată înapoi. Oamenii cărora le oferi timp sunt cei alături de care îţi faci amintiri… Ai grijă alături de cine îţi faci amintiri. 

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply