Cel mai dureros ,,La revedere!” e cel care ţine loc de ,,Adio”… E cel din care nu mai poţi să smulgi un sărut… E, de prea multe ori, acela pe care îl înghiţi în sec şi rămâne nerostit.

                                                            Cel mai dureros ,,La revedere!” e cel care ţine loc de ,,Adio”… E cel din care nu mai poţi să smulgi un sărut… E, de prea multe ori, acela pe care îl înghiţi în sec şi rămâne nerostit.

                                                            Am început ca doi străini şi terminăm la fel. Ne cunoaştem de parcă nu ne-am fi cunoscut niciodată. În viaţă ni se oferă mai mereu şansa să alegem ceea ce ne place mai mult, ceea ce ne face fericiţi. Poate că însăşi viaţa nu e nimic altceva decât un lung şir de alegeri bune sau eşuate care nu se mai opresc. Uneori sunt alegeri care ar duce oricum spre eşec, dar de fiecare dată ele ne îndeamnă să ne întrebăm ce ar fi fost dacă…

                                                            În iubire nu mai are rost să te întrebi ce ar fi fost dacă ai fi ales să treci nepăsătoare pe lângă el. Aţi fi rămas doi străini, iar acum, că tot s-a terminat, sunteţi la fel de străini, numai că înstrăianarea asta doare, însă, indiferent de alegeri, străini sau nu, prieteni sau oameni care se urăsc, cele mai grele cuvinte sunt cele de sfârşit. Doare să-i mai spui ceva de bine după ce el ţi-a făcut destul rău… Şi doare şi ,,La revedere!”

                                                            ,,Mă doare că trebuie să plec de lângă tine pentru că oricât de mult mi-aş fi dorit, iubirea pe care ţi-o port n-am putut să o şterg cu buretele din suflet, aşa că plec iubindu-te. Mă doare că nu pot să îţi mai spun câteva cuvinte de bine şi să-ţi urez să fii fericit pentru că vreau să fii, deşi nu s-a putut să fim fericiţi împreună. Şi cel mai tare mă doare că nu pot să te sărut pentru ultima oară. Cred că m-ar face să mă răzgândesc, ca întotdeauna, iar eu am nevoie să fiu hotărâtă. Acum sunt. Cel mai dureros ,,La revedere!” e cel care ţine loc de ,,Adio”… E cel din care nu mai poţi să smulgi un sărut… E, de prea multe ori, acela pe care îl înghiţi în sec şi rămâne nerostit. Dar uneori cuvintele sunt inutile, sunt prea mici în comparaţie cu sentimentele prea mari. Îmi asum toate alegerile pe care le-am făcut, chiar dacă de unele dintre ele nu sunt foarte mulţumită. Îmi asum, străinule, că te-am iubit enorm. Îmi asum, străinule, că nu mai suntem împreună din vina noastră.”

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply