Cea mai tristă formă de singurătate e atunci când tu ești lângă cineva, iar lângă tine nu mai e nimeni. Iar cea mai tristă formă de iubire e atunci când tu dai totul, iar înapoi nu mai primești nimic. Poate că ar trebui să învățăm să punem capăt relațiilor fără să mai tragem speranțe inutile că se vor repara de la sine. Poate că nu ar mai trebui să ne temem să o luăm de la capăt cu alți oameni.

                              Uneori suntem singuri în doi. Și stăm așa, unul lângă altul fără să simțim că mai avem ceva în comun, fără să mai simțim aceleași lucruri pe care le simțeam la început, fără să mai avem aceeași fiori în suflete și pe spate. Iar asta e trist. E trist pentru că nu știm când să punem punct. E trist pentru că încă mai sperăm să se repare tot ce s-a stricat fără să îndrăznim să facem ceva în acest sens. E trist pentru că nu ne dăm seama că unele finaluri sunt inevitabile și nu ar trebui să le amânăm, să ne amăgim, să ne mințim.

                              Dar un om poate spera. Cel puțin până când singurătatea devine prea grea, prea dificil de împărțit alături de un om care până cu ceva vreme în urmă era cel alături de care împărțeai doar zâmbete și fericire, doar momente frumoase și dorințe arzătoare, doar visuri mărețe și sărutări transformate în păcate.

                              Cea mai tristă formă de singurătate e atunci când tu ești lângă cineva, iar lângă tine nu mai e nimeni. Iar cea mai tristă formă de iubire e atunci când tu dai totul, iar înapoi nu mai primești nimic. Poate că ar trebui să învățăm să punem capăt relațiilor fără să mai tragem speranțe inutile că se vor repara de la sine. Poate că nu ar mai trebui să ne temem să o luăm de la capăt cu alți oameni.

                              Pentru că așa e viața, ne pune la încercare, ne face să iubim și apoi ne obligă să învățăm din nou să trăim de unii singuri, fără cei care credeam că ne vor rămâne alături pentru totdeauna. Însă oamenii nepotriviți pe care îi iubim au și ei rostul lor, poartă cu ei anumite lecții. Fără acești oameni nu am învăța să îi iubim și să îi apreciem pe aceia care merită atât cât merită. 

 

 

 

 

Foto: Asdrubal luna

 

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts