Câteodată trebuie pur și simplu să renunți să te mai justifici în fața celorlalți. Ai făcut tot ce-ai putut, chiar dacă a fost sau nu suficient. Iar dacă tu știi asta, părerea celorlalți nu mai contează. Nu datorezi nimănui justificări pe care oricum nu le-ar înțelege. 

                     Ești cine ești datorită și din cauza a ceea ce ai trăit, făcut și simțit. Nu doar lucrurile bune din viața ta te-au ajutat să fii omul de astăzi, la fel cum nu doar calitățile te definesc. Acceptă asta și mergi mai departe fără să încerci să schimbi trecutul, fără să încerci să îi convingi pe ceilalți că ai avut motive să iei anumite decizii și că unele greșeli ți-au fost cumva justificate. 

                     Dacă ai făcut tot ce ai putut, nici nu mai contează dacă ai reușit sau nu. Pentru că mai mult de atât ți-a fost imposibil să dai, să faci, să fii. E păcat să te lupți cu un trecut care nu poate fi schimbat sau cu părerile unor oameni care nu sunt demni de luat în seamă. 

                     Când te concentrezi prea mult pe trecut, ratezi toată frumusețea prezentului, iar viața e scurtă și trebuie să înțelegem că e cu atât mai frumoasă cu cât învățăm mai repede să îi scoatem din ea pe aceia care ne țin pe loc. 

                     Câteodată trebuie pur și simplu să renunți să te mai justifici în fața celorlalți. Ai făcut tot ce-ai putut, chiar dacă a fost sau nu suficient. Iar dacă tu știi asta, părerea celorlalți nu mai contează. Nu datorezi nimănui justificări pe care oricum nu le-ar înțelege. 

                     Acceptă-te, acceptă-ți alegerile, greșelile. Iubește-te și iubește-ți reușitele. Mândrește-te cu tine și nu îi lăsa pe alții să arunce venin sau umbre în sufletul tău pentru că nu vor înțelege niciodată ce s-a aflat și ce se află acolo. N-au greșit cu tine, n-au suferit cu tine și nu s-au învinovățit pentru ceva ce nu puteau schimba, așa ca tine. 

                     Nu îți justifica alegerile și acțiunile dacă nu e cazul, nu le da celorlalți explicații pe care nu le merită. Trăiește pentru tine și pentru oamenii cu adevărat importanți, nu pentru aceia care vorbesc și te vorbesc. Oricum nu le vei putea închide gura definitiv niciodată. Dar tu rămâi cu fericirea și cu satisfacția că ai trăit pentru tine. Ei rămân doar cu vorbele. 

Foto: Andrew Lee