Câteodată mai ai nevoie să fii regină printre dărâmături. Te odihneşti. Analizezi pagubele. Renunţi la tot ce nu îţi convine şi la tot ce te ţine pe loc. Apoi începi să reclădeşti. Mai mult. Mai bine. Mai frumos.

                                    Se întâmplă câteodată să se dărâme totul în sufletul tău din cauza unui om care te-a dezamăgit, dar nu numai. Şi rămâi singură printre acele dărâmături. Încerci să strângi. Încerci să cureţi. Încerci să te aduni. Încerci să te regăseşti. Şi nu reuşeşti nimic, ai sufletul prea gol şi totuşi prea greu. Eşti obosită… Doar atât. Uneori ai impresia că ar trebui să renunţi la a mai visa şi la a mai spera, dar nu renunţi, doar continui să te odihneşti.

                                    Câteodată obosim atât de mult încât nici nu mai avem putere să visăm sau să sperăm. Toate speranţele şi visurile ne rămân prinse sub dărâmături, sub dezastrul a tot ce clădisem în ultima vreme. Dar dacă s-a distrus totul, ar fi bine să nu ne distrugem şi pe noi înşine. Dacă s-a prăbuşit totul, ar fi bine să nu ne prăbuşim şi noi. 

                                    Trebuie doar să ne odihim, de multe ori. Am pierdut un om sau m-a pierdut un om sau mi s-a întâmplat ceva care mi-a dat întreaga viaţă peste cap. Ce îmi rămâne de făcut e să analizez pagubele, să văd ce răni mă dor, să văd ce leacuri din alte vremuri mi-au mai rămas şi să mă vindec. În fond, îmi pot acorda atât timp cât am nevoie, nu? Mereu avem destul timp pentru a ne vindeca. Rănile nevindecate în trecut nasc răni în prezent, ceea ce nu e corect. După ce ne vindecăm nu mai rămâne decât să renunţăm la tot ce nu ne convine şi la tot ce ne ţine pe loc.

                                    Partea frumoasă e atunci când se reclădeşte totul în acelaşi suflet, pe ruine, dar mai mult, mai bine şi mai frumos. Atunci începi din nou să ai speranţe. Atunci începi să te regăseşti. Atunci să te priveşti, să vezi ce om frumos şi puternic eşti.

                                    Câteodată mai ai nevoie să fii regină printre dărâmături. Te odihneşti. Analizezi pagubele. Renunţi la tot ce nu îţi convine şi la tot ce te ţine pe loc. Apoi începi să reclădeşti. Mai mult. Mai bine. Mai frumos.

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts