Câteodată alergăm atât de mult și cu atâta încăpățânare după cei care nu ne vor iubirea încât nici nu îi observăm pe aceia care aleargă după noi. 

                    Iubirea e un joc de-a leapșa câteodată pentru că alergăm unii după alții, nu unii spre alții. Ne pierdem în detalii, în peisaj, în drame banale și ne încăpățânăm inutil să ne demonstrăm că merită și suntem demni, că putem obține și păstra.

                    Avem nevoie să ne confirmăm că nu suntem vinovați de nefericirea noastră, că nu e vina noastră atunci când nu suntem iubiți înapoi. Avem nevoie de confirmare pentru ceva ce ar trebui să fie de la sine înțeles. 

                    Ne putem în bătaia sorții crezând că încăpățânarea poate schimba destine. Dar nu poate. Ce a fost scris să se întâmple, se întâmplă. Ce n-a fost… 

                    Alergăm după oameni care nu ne vor în viețile lor, nu au nevoie de sentimentele noastre oricât ar fi ele de sincere și de reale. Nu ne pot răspunde înapoi sau poate nu vor să o facă. Nici nu mai contează. Și toate eforturile pentru a demonstra contrariul se transformă cu timpul în dezamăgiri și regrete. 

                    Când un om îți demonstrează cu fiecare ocazie că nu te vrea și nu are nevoie de tine în viața sa, crede-l. Crede-l și lasă-l în pace. Nu încerca să îi demonstrezi că se înșală pentru că are dreptate. 

                    Și pe lângă tot timpul pierdut, pe lângă toate eforturile depuse, riști să pierzi oameni care te-ar putea iubi enorm fără să îți ceară nimic în schimb.

                    Câteodată alergăm atât de mult și cu atâta încăpățânare după cei care nu ne vor iubirea încât nici nu îi observăm pe aceia care aleargă după noi. 

                    Și pierdem. Cu adevărat o pierdere nu sunt acei oameni care nu te pot iubi, ci aceia care o fac, dar cărora nu le acorzi nicio șansă să îți aducă fericire și să îți demonstreze că, de multe ori, ceea ce cauți e chiar lângă tine. 

Foto: João Ferreira

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts