Cântec frânt

                              Trei picături de ploaie cad din castanul în floare pe acea bancă din parc. Acea bancă retrasă ştiută doar de noi. Trei picături cad în trei note diferite. O adiere scurtă de vânt şi un şuierat tânguitor purtat de frunze. O pasăre rătăcită sau întârziată pe care noapte ce vine nu a speriat-o încă… şi strigătul ei. Mă strigă pe mine? Te strigă pe tine? Sau ne strigă pe noi?

                              Notele surde şoptite de stele… şi  chemările mute ale lunii. Ţi le mai aminteşti tu oare? Le mai aştepţi? Le mai vrei? Le duci doru? Toate astea… un cântec dulce şi trist. Un cântec doar al nostru. Un cântec pe care l-am frânt în două. L-am împărţit între noi. L-aş putea avea pe tot doar pentru mine, dar îmi lipsesc două acorduri. Îmi lipsesc câteva bătăi de-ale inimii tale. Faci parte din cântecul iubirii noastre. Fără tine e frânt.

                              A trecut noaptea…

                              A ieşit soarele… S-au scurs toate picăturile de ploaie şi nu mai cântă. S-a liniştit vântul, iar frunzele tac. Luna şi stele dorm. Nu-mi mai amintesc de tine. Acea pasăre s-a plictisit să mă aştepte, să te aştepte, să ne aştepte pe noi. A plecat departe sau poate e doar obosită şi mă evită.

                              Nu mai e decât banca singură. Ea nu spune nimic. Nu cântă, nu şopteşte, nu cheamă. Ea e doar martoră a tot ce a fost, a tot ce sunt şi tot ce eşti, a tot ce nu vom mai fi.

                              Am uitat cântecul… I-au murit cântăreţii sau doar au plecat. Important e că nu mai cântă. Nu mai e nimic care să amintească de noi. Decât fragmente purtate de timp ale unui cântec frânt de doi oameni care s-au iubit.

                               Nu se mai aude decât liniştea. M-ai auzit? Acum e doar linişte între noi. Nu mai cântă nimic note de dragoste pentru noi. Mai e doar banca tăcută şi singură dintre castani. Ea nu ştie că nu ne vom mai întoarce. Nu ştie că acel cântec frumos nu se va mai auzi niciodată pentru că acum e frânt… E frânt…

                               Am uitat cântecul… Te-am uitat !

Foto: We Heart It

154966fe3da1e517ae7cc4495ed99723

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply