Când se ajunge la faliment sentimental…

                        Un suflet pustiu, o inimă goală şi rece, o conştiinţă de piatră. De unde le-ai scos pe toate la sfârşit? Eşti un actor atât de bun? Am trăit atâta timp o piesă de teatru la finalul căreia, după ce s-a lăsat cortina, ai devenit adevăratul tu? Toţi am trăit asta, toţi am ajuns să cunoaştem în cele din urmă persoana căreia i-am încredinţat inima şi toţi am învăţat că finalul spulberă maşti. Eu m-am îndrăgostit de un om plin de farmec, inteligent, onest, atent, romantic, un om pe care îl credeam perfect în ciuda defectelor pe care le acceptam pentru că la rândul său le accepta pe ale mele. Ce-ai făcut cu acest om? A plecat de îndată ce n-a mai rămas iubire pe fundul paharului? Asta demonstrează de ce large (19)iubirea e oarbă. Pur şi simplu ne împiedică să vedem de la bun început adevărul. Iubirea distorsionează de cele mai multe ori lucrurile în mai bine. Face ca totul să fie idilic. Promite multe şi mai ales, promite frumos. Dar iubirea se plăteşte mai mereu scump. Se plăteşte cu suflet. Dacă achităm amândoi putem face faţă acestor ,,rate”, dar dacă unul dintre noi oferă mai mult în timp ce celălalt caută scuze, unde se ajunge? La capăt de linie. La final. Se ajunge la faliment sentimental şi se risipeşte toată dragostea. Astfel, ne oferim unul altuia şansa să ne cunoaştem cu adevărat. Asta s-a întâmplat cu omul de care m-am îndrăgostit? A plecat imediat ce vălul de iubire care îl făcea să fie atât de perfect pentru mine s-a ridicat? Probabil că da. Aşa s-ar explica toate. Din păcate iubirea este un volum de poveşti în care abia la ultima dintre ele vei avea parte de un happy end şi ca să ajungi la ea trebuie obligatoriu să le trăieşti pe toate cele de dinainte.

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply